Orice om are idoli, modele, îşi doreşte să copieze la o scară mai mică sau mai mare o personalitate. Ei bine, eu sunt fanul, adeptul lui Pamfil Şeicaru, pe care îl consider unul dintre cei mai mari, dacă nu cumva cel mai mare jurnalist român. În 1926 a murit omul politic liberal Alexandru C. Constantinescu, poreclit pentru lipsa sa de scrupule în epocă şi Constantinescu- Porcu. Sinistru de mai multe ori, Porcu a rămas celebru prin modul în care se prezenta: “Fost şi viitor ministru”, dar şi prin expresia “Dă-mi, domnule, opt milioane şi poate să afle toată lumea” legată de propunerea unui afacerist evreu de a primi o mită de un milion la afacere şi “nu va afla nimeni”. Cum spuneam, în 1926 s-a prăpădit, iar Şeicaru a scris un editorial care a rămas celebru, dar a şi şocat lumea: “A murit Porcu!”. Simplu!
Acelaşi lucru îl spun şi eu la moartea lui Dinu Damaschin: a murit un proxenet. Ce altceva era Dinu Damaschin? Un mărunt “peşte”, un traficant de carne vie din Bacău care a încercat să facă o carieră şi în Capitală. Poate dacă rămânea în oraşul lui Bacovia, mai avea ceva şanse, dar Bucureştiul i-a fost fatal. Aici trăiesc mari combinatori mult mai mari, unşi cu toate alifiile. Din punct de vedere uman, îmi pare rău pentru că a murit un om, şi chiar l-am cunoscut pe acest amărât. Dar, în fapt, el nu a fost decât un mărunt găinar, un escroc. Prezumtivul tată al Monicăi Gabor se mai întâlnise cu puşcăria în timpul lui Ceauşescu pentru escrocherie. Evident, din punctul lui de vedere, de vină fuseseră comuniştii!
Desele lui apariţii voit şocante la televiziuni nu i-au ridicat prestigiul decât în viziunea unor interlopi reduşi mintal. În rest, a rămas un personaj nefrecventabil! A murit un proxenet. Dumnezeu să-l ierte!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro