Liber la cuvânt / Indicele Fericirii Naţionale

Nu-mi place statistica pentru că nivelează, ascunde sub cifre reci drame, conştiinţe, caractere. Vorba genialului Grigore Moisil: “Stai cu o bucă pe un cub de gheaţă, iar cu alta pe o plită încinsă. În medie îţi va fi bine, dar una o să-ţi îngheţe, iar alta o să-ţi ardă”. Din 1937, de când a fost inventat termenul de Simon Kuznets, economist la National Bureau of Economic Research, statele se măsoară între ele pe baza Produsului Intern Brut (PIB). PIB-ul îşi menţine rolul proeminent de barometru al prosperităţii colective, dar el “nu măsoară calitatea vieţii şi nu cuantifică fericirea umană”.
Au recunoscu-t-o şi specialiştii români la reuniunea plenară a statisticienilor din 2009. Există ţări unde PIB-ul creşte, dar oamenii sărăcesc. PIB-ul a obosit, “s-a ramolit”, iar specialiştii caută soluţii. În 1972, fostul rege al Bhutanului, Jigme Singye Wangchuck, a propus un alt termen: Indicele Fericirii Naţionale (IFN). Conceptul de IFN porneşte de la premisa că adevărata evoluţie a societăţii are loc doar când creşterea materială şi cea spirituală se produc în paralel. Indicele “Fericirii naţionale brute” ia în calcul nouă componente, între care sănătatea, educaţia şi bunăstarea psihologică. Wangchuck a şi anunţat: “Nu vreau să crească PIB-ul, ci IFN-ul!”.
Pe 15 noiembrie 2010, premierul britanic David Cameron a anunţat că fericirea va fi pentru prima oară evaluată alături de indicii economici. Noi pe unde am fi cu fericirea? Poate de aici expresia românească “Am rupt-o în fericire!”. Acum să-i văd pe scamatorii în cifre ai guvernului Boc!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE