Liber la cuvânt | Naţionalismul economic

Evident, nu putem să ne întoarcem la îndemnul liberal – “Prin noi înşine” – prin care s-a format burghezia românească. Nimeni nu are reţeta trecerii de la comunism la economia de piaţă, dar o pătură românească a capitalului trebuie să existe. Chiar şi în- tr-o economie globalizată e necesar să funcţioneze, precum în alte state, un capital autohton. Altfel, te numeşti simplu: colonie. Adică exact ce suntem noi acum. Într-o excelentă prefaţă a cărţii lui Dan Matei Agathon – “România, mereu surprinzătoare” – (despre care vom vorbi altă dată), profesorul Mircea Coşea pune degetul pe rană. “Economia se află sub «ocupaţie străină», ponderea capitalului străin fiind de peste 80%, iar la nivelul bancar depăşind şi această treaptă (…), structura economiei a devenit de tip neo-colonial prin exces de export de forţă de muncă ieftină, materii prime sub- prelucrate şi produse industriale manufacturate pe bază de licenţe şi prin exces de import de alimente şi bunuri de consum. Industria a devenit de tip subcontractor faţă de firmele străine, pierzând orice atribut de cercetare- inovare”, spune Coşea. Dacă mai adăugăm că România a devenit dependentă de importul de alimente (circa 78% din consumul vital), avem de-a face cu un tablou dezolant. Nimeni nu contestă factorul stabilizator, ultranecesar al capitalului străin. Dar România trăieşte numai din acesta. Suntem o colonie, asta-i realitatea economică. Nu are rost să ne ascundem după deget. Un protecţionism, dar şi un naţionalism economic trebuie să ia naştere cât de curând.

Urmărește-ne pe Google News