„CASS: Centrul de Așteptări și Sictir”. O mamă povestește calvarul prin care a trecut pentru un RMN pentru copil, în România

„Plătesc ca să fiu refuzată regulamentar”

Femeia, care spune că plătește contribuția de sănătate de ani fără să fi cerut nimic statului, descrie în detaliu cum sistemul public i-a răspuns cu refuzuri, birocrație și o lipsă totală de empatie.

Ziua aceea a venit când fiica ei a avut nevoie de un RMN cerebral și hipofizar, la recomandarea medicului, cu trimitere de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București (CASMB). Părea un caz simplu, de rutină. Doar că, atunci când a început să sune la clinici, răspunsurile au fost identice: „Momentan suntem la capacitate maximă, încercați într-o viață viitoare”.

După nenumărate telefoane și încercări, femeia reușește cu greu să obțină o programare peste două luni, la o clinică privată care decontează prin CASMB. „Fericire maximă, dansul bucuriei pe hol”, scrie ea ironic.

De la „perfect, e ok” la „nu o putem primi”

Înainte de programare, mama este sunată de o asistentă care o întreabă în detaliu despre istoricul medical al copilului, alergii, boli și antecedente. „Declar pe proprie răspundere: copilul e alergic la praf și în copilărie a avut bronșită asmatiformă. Zice asistenta: «Perfect, e ok»”, povestește ea.

La clinică, întreaga procedură s-a repetat de la zero. A fost pusă din nou să completeze aceleași formulare, cu aceleași întrebări, de parcă sistemul medical ar fi funcționat într-o buclă birocratică fără sfârșit.
„Aceleași formulare, aceleași întrebări, de parcă între telefon și recepție copilul ar fi dezvoltat brusc holeră și ciumă bubonică”.

Dar înainte de investigație, o altă asistentă îi spune că nu pot primi copilul. Motivația a fost lipsa unui medic urgentist în clinică, deși informația fusese deja comunicată telefonic.

Femeia întreabă de ce a fost acceptată programarea dacă au știut de la început acest detaliu medical. „Doar ca să vă exersați mușchiul birocratic?”, scrie ea cu revoltă.

RMN-ul făcut, dar inutil

După mai multe insistențe, investigația s-a făcut parțial, fără substanță de contrast, singura variantă acceptată de clinică în condițiile date. Totuși, lipsa contrastului a făcut ca examinarea hipofizei să nu poată fi realizată complet, iar procedura nu a mai fost decontată prin CASMB.

În postarea ei, femeia a descris CASS ca pe o contribuție care nu garantează accesul la sănătate, ci doar dreptul de a fi refuzat regulamentar. Ea spune că plata lunară nu înseamnă siguranță, ci doar un mecanism prin care oamenii sunt obligați să contribuie, dar sunt puși să aștepte luni întregi pentru o investigație banală.

„CASS-ul nu e contribuție la sănătate. E abonament la frustrare. Taxă lunară pentru privilegiul de a suna la clinici și de a ți se spune «nu se poate». Și când în sfârșit se poate, nu se face cum trebuie”.

Cu ironie amară, Angelica Alexe încheie: „Acum știu și traducerea: CASS – Centrul de Așteptări și Sictir”.

În România, zeci de mii de pacienți se plâng în fiecare an de birocrația și întârzierile din sistemul de sănătate public, în timp ce mulți ajung să plătească dublu: odată contribuția obligatorie și încă o dată, din buzunar, pentru a fi tratați la timp.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro