Manele la inmormantari

– Leonard Ciuca (Leo Band): “Tin la regula mea, nu cant la oricine. Ca exemplu, sunt invitat intr-o familie de ani de zile, am participat la aproape 30 de evenimente, inclusiv inmormantari. Sunt cantaretul lor de casa. Imi amintesc de cazul unui coleg de breasla: fusese invitat sa cante la inmormantarea unui “prieten”. Ani la rand se injurasera si acum trebuia sa-l petreaca pe ultimul drum cantand. Si-a facut meseria, nu-i vorba, dar, din cand in cand, profitand de neatentia neamurilor, ii mai “scapa” un pumn mortului, asa, in semn de razbunare”.

“Se castiga mai bine ca la nunti”
– Sandu Vijelie: “Din proprie experienta va spun ca se castiga mult mai bine ca la nunti. Cariera mea in domeniu s-a sfarsit acum trei ani intr-un mare fel. Am cantat la capataiul unui mort doua zile, aproape incontinuu. In picioare, evident, dar a meritat”.

– Jean de la Craiova: “Se intampla, sunt lucruri din viata, pentru multi normale. Asa este cantatul in astfel de conditii. Recunosc, am fost cerut de multe ori, insa nu am dat curs invitatiilor decat in cazuri speciale, unor cunoscuti. Am cantat odata in Viena, la inmormantarea unui roman. Pe o strada cantam eu, pe alta strada se canta la o nunta. La un moment dat, s-au interferat sonoritatile si ajunsesera nuntasii sa dantuiasca la inmormantare. Da, este destul de greu, caci trebuie sa canti dupa alte tipare, dupa un alt repertoriu”.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

– Iulian de la Ciocanesti: “Nu pot canta oriunde si la oricine, mai ales ca am clientela sanatoasa si imagine bunicica. Am cantat la inmormantarea cuiva care m-a iubit cand era in viata si, mai mult decat atat, mi-a iubit muzica si m-a stimat. Astfel de ceremonii sunt destul de sobre, dar am auzit ca s-au facut si multe glume in apropierea celor trecuti in nefiinta. Unde stai cand trebuie sa canti? In zona de la picioarele mortului”.

“Lautarii s-au incurcat si au salutat cu “Sa va traiasca”“
– Marin Ionica (impresar spectacole): “Da, stiu de o gramada de cazuri caci, inainte sa capete importanta manelele, toti cei care canta azi asa ceva au slujit si pe la inmormantari. Cunosc si cazuri din astea… tragicomice, in care lautarii au uitat pentru ce au fost chemati. Obisnuiti sa participe la botezuri sau nunti, au intrat in casa mortului salutand indiferent: “Sa va traiasca!”. Altii, in culmea improvizatiei, au inceput sa cante aiurea: “E frumosuÂ/ El e mortu”“.

“I-am cantat crucii panani s-a urat”

– Marian Viteza: “Cu multi ani in urma, cand eram tanar, am cantat la o gramada de inmormantari. De regula, versurile sunt despre viata mortului, cu bune si rele. Odata, am ajuns fara sa vreau sa cant la un mormant, intr-un cimitir. De fapt, noi eram la o nunta, dar cand alaiul a trecut pe langa cimitir, mirele si-a adus aminte de tatal sau ingropat acolo si ne-a tocmit sa-i cantam “batranului” o jumatate de ora, la capatul crucii. A trebuit sa-i facem pe plac si i-am cantat crucii pana ni s-a urat. A mai fost un caz, in care au acoperit sicriul cu bani, caci banii lautarilor se pun in cripta. Dar nici unul din trupa nu s-a atins de bani”.

Urmărește-ne pe Google News