Maria Dănilă, prima femeie din România care a cucerit cele mai înalte trei vârfuri din lume: „Munții nu pot fi îmblânziți, poți doar spera că te vor lăsa să-i urci”

Fiica fostului comandant al Marinei Militare

Formată prin ani de antrenament, expediții și perseverență, Maria Dănilă și-a construit un drum propriu în alpinism, îmbinând performanța sportivă cu o viziune interioară asupra naturii și a limitelor umane.

A participat la expediții internaționale, explorând vârfuri din lanțuri muntoase celebre și testându-și limitele în condiții dificile de altitudine și climă. Prin activitatea sa, Maria Dănilă promovează atât alpinismul ca disciplină sportivă și de explorare, cât și respectul față de natură și comunitatea montană. Este și o susținătoare a Alpin Film Festival, primul și singurul festival de film dedicat muntelui din România.

În ultimii doi ani, Maria Dănilă a scris istorie pentru alpinismul românesc, devenind prima femeie din România care a reușit ascensiunea pe cele mai înalte trei vârfuri din lume: Everest – 8.848 metri (2024), K2 – 8.611 metri (august 2025) și Kanchenjunga – 8.586 metri (mai 2025). Maria Dănilă este totodată prima femeie din țara noastră care a urcat pe Annapurna I (8.091 metri – în 2023), unul dintre cei mai periculoși munți de pe glob. 

Originară din Mangalia, Maria Dănilă este fiica viceamiralului Dorin Dănilă, fostul comandant al Marinei Militare. De profesie este specialist IT, Maria a urmat cursurile Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța, iar ulterior s-a mutat în București, unde a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnica București. 

„S-a potrivit perfect apetenței mele pentru adrenalină”

 Maria a îndrăgit din copilărie plimbările în natură alături de părinți, însă poate spune că pasiunea pentru munte a început cu adevărat serios în anul I de facultate, atunci când s-a mutat de la mare la București și a început să meargă în fiecare weekend la trekking cu un grup de prieteni mai mari și mai experimentați. Nu a început din prima cu alpinismul, ci cu drumeția de vară, făcând apoi trecerea și spre ture de iarnă un pic mai tehnice, cu colțari și piolet. Apoi, din 2013, a început să urce și pe munți înalți din afara țării, iar din 2018 și-a descoperit pasiunea pentru multipitch (cățărare în pereți mai mari, pe mai multe lungimi de coardă). 

„Aș putea spune că alpinismul a venit treptat, ca o alegere naturală și ca un pas următor firesc. Însă trebuie să recunosc că încă din anul I de facultate, când am ajuns prima dată la Vârful Omu, am început în secret să visez la urcarea pe Everest, despre care vizionasem și serialul documentar Everest beyond the limit (asta apropo de importanța unor festivaluri de filme montane, care să le aprindă imaginația și curiozitatea celor din public). În plus, alpinismul s-a potrivit perfect apetenței mele pentru adrenalină, dar și dorinței de a îmi depăși limitele și de a simți că am îndeplinit un obiectiv dificil”, a declarat Maria Dănilă, pentru Libertatea. 

Sportiva mărturisește că la început a fost destul de dificil fizic, „mai ales că în 2006 eram o studentă grăsuță care nu făcea deloc sport atunci când nu era pe munte. Însă încă de la primele ascensiuni, m-am îndrăgostit de peisaje, de senzația de libertate și aventură pe care ți-o oferă muntele, de liniștea din mijlocul naturii”.

Maria Dănilă este de părere că „munții nu pot fi îmblânziți, poți doar spera că te vor lăsa să îi urci. Cu muntele și natura nu te poți pune, dacă vremea și condițiile îți sunt total potrivnice, nu ai nicio șansă să ajungi în vârf și nu are sens să forțezi. Mai degrabă e o luptă cu tine însuți și cu propriile limite pe care trebuie să le depășești, chiar și dacă muntele îți asigură condiții prielnice, te lupți cu dorința ta de confort și cu frica pe care o resimți în pasajele riscante”.

Momentele când s-a gândit la renunțare

În august 2025, Maria Dănilă a reușit să urce și pe vârful K2 din Himalaya, considerat de majoritatea oamenilor din comunitatea montană ca fiind cel mai dificil și tehnic vârf de 8.000 de metri, un vârf legendar printre alpiniști, mult mai abrupt, mai periculos și urcat de mult mai puțini decât mai popularul Everest. 

„Până la ascensiunea reușită pe Annapurna I în 2023, nici nu îndrăznisem să pun K2-ul pe lista de visuri, mi se părea intangibil pentru mine (în contrast, la Everest începusem să visez încă din 2006). În plus, sezonul 2025 a fost unul dintre cele mai dificile și periculoase din ultimii ani, multe echipe au plecat acasă, am avut de așteptat până în august o fereastră de vreme, ceea ce a făcut reușita cu atât mai neașteptată și semnificativă pentru mine”, spune Maria Dănilă.

Legat de cea mai frumoasă priveliște văzută de pe un vârf montan, având în vedere că pe Annapurna și Everest a văzut doar ceață, cel mai impresionant a fost pentru Maria Dănilă pe Kanchenjunga, fiind primul optmiar de pe care a reușit să admire în sfârșit și priveliștea: „Cu siguranță e o impresie subiectivă, la care a contribuit vremea, dar și faptul că m-am simțit foarte bine pe urcarea spre vârf, cred că a fost singurul vârf de 8.000 de metri la care nu mi-a trecut niciun moment prin minte să mă întorc”.

Apreciata alpinistă recunoaște și că în ascensiunile din ultimii ani a avut momente când s-a gândit la renunțare. Au fost mai multe momente critice, când se simțea la capătul puterilor, unul din ele la Everest 2024, când ajunsese pe South Summit și a realizat că o să mai dureze foarte mult până pe vârf, iar porțiunile ce urmau erau destul de tehnice și expuse, Maria simțind că i se cam terminaseră bateriile după o noapte obositoare cu vânt puternic și fără mâncare, cu foarte puțin ceai. 

„De asemenea, la K2 m-am gândit să renunț în timpul așteptării lungi de la base camp, dar și în ziua vârfului când mi se părea periculos de cald și mă gândeam că se pot prăbuși seracuri, apoi mă simțeam foarte deshidratată și sleită de puteri după lunga așteptare în spatele echipei de fixare a corzilor”, adaugă Maria Dănilă. 

„Muntele te ajută să apreciezi orice mic lucru la revenirea pe pământ”

Pentru reușitele sale a primit numeroase reacții de admirație și felicitări și a fost surprinsă să fie așteptată cu flori la aeroport de anumite persoane care nu erau neapărat din cercul său de apropiați. 

„Au fost însă și unele reacții parțial amuzante, atât din partea unor bărbați, dar și femei, care au rămas surprinși și dezamăgiți cumva uitându-se că sunt destul de mică de înălțime. Nu înțeleg de ce în mintea multora dintre cei care nu urcă astfel de vârfuri, alpiniștii ar trebui să fie înalți și masivi, vârfurile sunt înalte, nu noi neapărat”, precizează Maria Dănilă.

Cel mai dificil să își gestioneze resursele și să își asculte instinctele în condiții extreme i-a fost pe Everest la prima încercare, din 2021, când la 8.200 de metri, fiind vânt foarte puternic și nemaisimțindu-și degetele de la picioare, a decis să nu riște degerături și să se întoarcă: „A fost o decizie extrem de grea și mi-a fost foarte greu să îmi revin psihic după acest eșec”.

Maria spune fără ezitare că este îndrăgostită iremediabil de munți. 

„Dacă se întâmplă, rareori, să nu ajung timp de 2-3 weekenduri la munte, mi-e foarte dor și încep să mă simt deprimată, așa că lockdown-ul a fost pentru mine un adevărat coșmar. Pe munte simt că mă încarc cu energie pentru restul săptămânii, simt că trăiesc cu adevărat, uneori îmi place și să fac drumeții singură și mă ajută să fiu doar eu cu natura (deși știu că există niște extra riscuri și nu aș recomanda asta altcuiva)”, mai precizează Maria Dănilă.

Libertatea a întrebat-o pe valoroasa alpinistă unde simte mai mult fericirile: pe munți sau pe pământ. „Cred că cele mai fericite momente le-am trăit pe munte, dar tot acolo am trăit de multe ori și cele mai dificile sau dramatice momente. Muntele te ajută însă și să apreciezi orice mic lucru la revenirea pe pământ. Mai ales după expediții lungi, ajungi să te bucuri când în sfârșit poți face duș, poți dormi într-un pat și ai acces la internet”, explică Maria Dănilă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro