Planeta Marte a avut o mare de dimensiunea Oceanului Arctic, care a secat, arată un nou studiu: „Apa ar fi putut forma sisteme conectate pe distanțe vaste”

Dovezi din imaginile satelitare

Analiza imaginilor de înaltă rezoluție realizate de sonde precum ExoMars Trace Gas Orbiter (ESA), Mars Express (ESA) și Mars Reconnaissance Orbiter (NASA) a oferit noi indicii despre trecutul geologic al planetei.

„Împreună, aceste instrumente acționează ca o mașină a timpului geologic, ajutându-ne să reconstruim condițiile din trecutul planetei”, a declarat Ignatius Argadestya, geolog planetar la Universitatea din Berna, Elveția.

Descoperiri în Valles Marineris

Cercetătorii s-au concentrat pe partea de sud-est a canionului Coprates Chasma, care face parte din Valles Marineris, cel mai mare sistem de canioane de pe Marte. Acesta are o lungime impresionantă de peste 4.000 km de-a lungul ecuatorului planetei.

În această zonă, specialiștii au studiat formațiuni geologice denumite „depozite cu față abruptă”, situate la baza canionului. Aceste structuri seamănă cu deltele în formă de evantai de pe Pământ, care se formează atunci când râurile se varsă în oceane. Deși dunele sculptate de vânt acoperă în prezent aceste structuri, forma lor originală rămâne vizibilă.

Un ocean cât Oceanul Arctic

Toate aceste depozite au fost identificate la altitudini similare, între 3.650 și 3.750 de metri adâncime. Analizele arată că ele s-au format acum aproximativ 3,37 miliarde de ani. Cercetătorii susțin că aceste formațiuni reprezintă dovezi ale unei țărmuri antice, sugerând existența unui ocean vast pe Marte, cel puțin la fel de mare ca Oceanul Arctic de pe Pământ.

„Implicația cea mai importantă este că Marte ar fi putut susține apă de suprafață stabilă la scară planetară pentru perioade mai lungi decât se credea anterior” a explicat Argadestya.

„Apa de pe Marte ar fi putut forma sisteme conectate pe distanțe mari, nu doar lacuri izolate”, a mai explicat Argadestya.

Deși nu este prima dată când se speculează despre oceane marțiene, acest studiu aduce o nouă linie de dovezi geologice care clarifică poziția țărmului și nivelul maxim al apei.

„Ceea ce contribuie la studiul nostru este o nouă perspectivă geologică ce ajută la stabilirea limitei țărmului și a înălțimii apei”, a adăugat Argadestya.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE