Martisorul, o altfel de amuleta

Martisorul este oferit ca semn al sosirii primaverii si a capatat in ultimul timp forme tot mai diverse fata de traditionalul mic obiect de podoaba legat de un fir rosu cu alb.

Denumit de etnologul Ion Ghinoiu “funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului, adunate intr-un snur bicolor”, martisorul face parte din larga categorie a talismanelor daruite celor dragi de 1 martie, simbolizand iarna si vara, dar si speranta.

Raspandit in toate provinciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relateaza in cartea “Sarbatorile la romani” ca in Moldova, Muntenia, Dobrogea si unele parti ale Bucovinei exista obiceiul ca parintii sa lege la 1 martie copiilor lor o moneda de argint sau de aur la gat sau la mana. In unele zone, copiii purtau martisorul 12 zile la gat, iar apoi il legau de ramura unui pom tanar. Daca in acel an pomului ii mergea bine insemna ca si copilului ii va merge bine in viata. In alte cazuri, martisorul era pus pe ramurile de porumbar sau paducel in momentul infloririi lor, copilul urmand sa fie alb si curat ca florile acestor arbusti. Simion Florea Marian scrie ca martisorul serveste celor ce-l poarta “ca un fel de amuleta”, dar cine doreste ca acesta sa aiba efectul dorit “trebuie sa-l poarte cu demnitate”.

Arheologii au descoperit obiecte vechi de mii de ani care pot fi considerate martisoare. Obiectele au forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, pentru a fi purtate la gat. Se poate spune ca rosul, dat de foc, sange si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, conferit de limpezimea apelor, este specific intelepciunii barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii.

Traditia spune ca in vechime martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba si albastra si era daruit in prima zi din luna lui martie, perioada a echinoctiului de primavara, cand aparea pe cer Luna Noua. Obiceiul martisorului este de fapt o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la moartea si renasterea simbolica a Dochiei.

Unele traditii spun ca firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, in timp ce urca turma la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic.

Urmărește-ne pe Google News