Mărturia unui supraviețuitor al incendiilor din Portugalia: „Le-am dat mesaj părinților. ‘Foc peste tot. E sfârșitul'”

19 iunie 2017 18:39

Zeci de oameni și-au pierdut viața în urma incendiilor care au devastat centrul Portugaliei, iar mulți alții au trecut prin clipe de groază după ce au văzut cum se dezlănțuie infernul. Incendiile ar fi fost provocate de un fulger, după ce țara a fost lovită de un val de caniculă. Mărturiile celor care au scăpat cu viață arată cum s-a petrecut totul.

Citește și:


Gareth Roberts, un britanic în vârstă de 36 de ani, este unul dintre cei care au supraviețuit incendiilor devastatoare din Portugalia. Britanicul care locuiește în Portugalia de patru ani a povestit pentru BBC cum a reușit să scape cu viață. Vă prezentăm mai jos mărturia lui.

„Ne întorceam dintr-o vacanță în Cadiz, Spania, și ne aflam la aproximativ 50 de minute de casă. Știam despre incendiu de câteva ore, vedeam coloana de fum. Am condus printr-o furtună și după ce a trecut, puteai să vezi fumul. M-am gândit că arată destul de rău, dar nu aveam nicio idee până când nu am ajuns mai aproape. Ne-am dat seama că suntem izolați într-un sat numit Mo Grande, în apropiere de autostrada IC8. Noi și alți oameni am fost direcționați acolo de un ofițer de la autostradă. În timp ce conducea pe autostrada printre munți, puteam să vedem flăcările care trec de pe-o parte a văii pe cealaltă. Vântul a aruncat mai multe crengi înspre mașină, însă nu puteai să te oprești, că simțeai căldura.

Până la urmă am ajuns într-un sat mic, la o intersecție unde eram înconjurați de foc. Localnicii și noi plângeam copleșiți de căldură și de viteza focului. Era întuneric, atât de întuneric printre flăcări.

Un bărbat a țipat la noi să ne refugiăm în locuința sa, alături de mama sa. Mulți dintre noi au făcut asta. Mama lui avea o anexă la subsol, unde era mai rece și care nu se afla în direcția incendiului. Cât am stat acolo, mai multe persoane au sosit, băteau la ușă, oamenii s-au adunat acolo unde erau semne de viață.

Mama acestui bărbat ne-a turnat vin și ar fi fost drăguț, dacă nu erau circumstanțele date.
Când am ajuns în sat, am dat un mesaj părinților mei să le spun că: „Sunt în sat, este foc peste tot. Asta este sfârșitul”. Însă când am ajuns în casă, nu era semnal, așa că m-am gândit: „Ultimul lucru pe care l-am spus părinților mei este că mor”.

Când curentul electric a căzut, flăcările s-au înțețit, o tornadă roșie a trecut pe lângă ferestre. Ne-am ghemuit pe podea, pentru mai bine de o oră, încercând să respirăm. Ne-am rugat, am plâns.
Nu îmi este rușine să o spun. M-am rugat, toți ne-am rugat. Nu sunt o fire religioasă, dar în acel moment, nu puteai să faci altceva.

Am spus: „Nu pot să mor așa”. Am început să plâng și am fost inutil timp de vreo 20 de minute.

Până la urmă focul a trecut și noi am ieșit să vedem ce a rămas din sat. În mod miraculos, casa noastră și cea de lângă nu au ars.

Dacă acei oameni nu și-ar fi arătat generozitatea, nu am fi aici astăzi. (…) Vreau să le mulțumesc pentru că mi-au salvat viața, însă un „mulțumesc” nu este deloc sugicient. Am fi putut să murim, ar fi trebuit să murim. Un act de bunătate ne-a salvat viața, iar acum tot ce putem să facem este să ne rugăm pentru Portugalia”.

Foto: EPA

Loading...
Vezi ultimul video postat pe libertatea.ro
Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro