Mazilirea profesorului

In doar o saptamana, PNL a marcat contraperformanta de a expulza doi fosti presedinti, Theodor Stolojan si Valeriu Stoica. Principalul cap de  acuzare disimulat a fost vehementa cu care au vituperat cercul de personaje si interese – oligarhia, dupa cum le defineau – din jurul actualului presedinte, Calin Popescu Tariceanu, ca si o anumita optiune pro Basescu, devenit adversar de moarte al lui Tariceanu. Dar mai ales recenta lansare a Platformei disidente. In privinta lui Theodor Stolojan lucrurile sunt mai simple. El n-a fost niciodata un autentic om politic, ci mai curand un tehnocrat, inclusiv in rol politic. Nu are cum sa invoce o reala si continua practica liberala. Dupa o escala in ’91 – ’92 la Guvern, in a carui istorie va ramane ca autor al masurii antiliberale de confiscare a valutei abia infiripatelor firme private, a ajuns in staff-ul pesedist al campaniei lui Ion Iliescu, pentru ca, inscriindu-se apoi la liberali, Valeriu Stoica sa-i incredinteze partidul. Pe care, la pachet cu Alianta D.A., l-a pus telenovelistic la dispozitia pedistului Traian Basescu.

Altminteri stau lucrurile in cazul lui Valeriu Stoica. Aflat intre primii membri, in 1990, ai renascutului PNL, el nu a oscilat in privinta optiunii liberalismului modern. Pe care a sustinut-o si ca un perfect cunoscator si a propagat-o nu doar in discursul si exercitiul politic, ci si in acela personal, privat, biroul sau de avocatura fiind un brand indiscutabil intr-o profesie eminamente liberala. Din acest unghi, mazilirea profesorului chiar este o gafa. Prin asemenea epurari, PNL nu face decat sa se subrezeasca si mai mult, intr-un soi de masochism politic.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE