Ce caută vulpile în București? “Oamenii le dau de mâncare, fac poze cu ele, până când devin o problemă și vor să le omoare”

• Pe măsură ce se construiesc tot mai multe case și ansambluri rezidențiale la periferia Bucureștiului, zonele sălbatice încep să dispară, iar animalele sălbatice, ale căror habitate au fost afectate, sunt nevoie să caute soluții de supraviețuire. Așa ajung și vulpile în oraș, în căutarea hranei. 
• Doar anul acesta, Fundația Visul Luanei a salvat 30-40 de vulpi. “Ne sună oamenii, scapă-mă de vulpe că, dacă nu, o otrăvesc, o omor, o împușc”.
• Odată relocate, șansele de supraviețuire ale vulpilor se înjumătățesc. 

În ultimele luni, au apărut tot mai multe știri despre vulpi sălbatice care sunt văzute în diferite cartiere din București. 

22 octombrie 2020: Vulpe filmată traversând pe “zebră” și pe culoarea verde a semaforului, în Capitală.

24 octombrie 2020: Încă o vulpe a fost filmată pe străzile din Capitală. Oficial ASPA: “Ar putea să fie o problemă”.

Care e contextul din spatele acestor titluri? Libertatea a discutat despre vulpile din București cu medicul veterinar Ovidiu Roșu de la Fundația Visul Luanei. Fundația administrează un centru de salvare și reabilitare a animalelor sălbatice. Chiar în timpul interviului, cineva l-a contactat în legătură cu un pui de căprioară accidentat.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

“Bucureștiul se tot mărește, zona sălbatică începe să dispară”

– Putem vorbi de o prezență tot mai mare a vulpilor în București? 
– În principal, vulpile au fost întotdeauna prezente. Pe măsură ce a scăzut numărul câinilor, prezența lor a început să fie percepută mai des, pentru că nu se mai ascund atât de mult ca înainte. Câinii le țineau cumva la distanță. Vulpile sunt animale de 7 kile și ușor de speriat. Au început să fie un pic mai impertinente și din cauza faptului că, din păcate, oamenii le hrănesc și în felul ăsta le încurajează să se apropie de zonele urbane.

Ele sunt animale inteligente. Dacă li se oferă șansa să supraviețuiască într-un mediu în care nu trebuie să vâneze, o să-l prefere, decât să umble prin pădure și să alerge după hrană. Le e foarte ușor să mănânce ce găsesc prin gunoaie. În Londra, e una dintre cele mai frecvente specii de animale în mijlocul orașelor.

– Ați spus că le-a fost afectat habitatul prin construirea de locuințe la periferia Bucureștiului. Ce alte animale au mai avut de suferit din cauza asta? 
– Există două direcții. Animalele care au supraviețuit și s-au adaptat noii urbanizări și animalele care n-au reușit să supraviețuiască în zonele limitrofe și au dispărut, cum sunt pârșii sau specii de păsări răpitoare. 

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Alte specii au reușit să se adapteze. Bucureștiul e plin de vânturei, un fel de șoimi, mai sunt foarte multe cucuvele, foarte mulți lilieci. Unele specii de șerpi sunt mai delicate și nu pot să supraviețuiască în mediile urbane, altele reușesc, cum sunt șarpele de casă, șarpele de apă.

Se construiește foarte mult, se defrișează. Și agricultura contribuie foarte mult la scăderea numărului animalelor și a biodiversității. 

Ovidiu Roșu, medic veterinar:

– O știre de anul trecut din noiembrie menționează că ați salvat o vulpe și ați dus-o la Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice. Ce s-a întâmplat cu ea de atunci?
– Noi suntem un centru de salvare și reabilitate a animalelor sălbatice. De la începutul anului avem undeva la 2.500 de animale cu care am interacționat, toate speciile, și păsări, și mamifere, și reptile. Vulpi am avut vreo 30, 40. De la pui pe care a trebuit să-i îngrijim până la animale adulte care au ajuns la noi, de exemplu, călcate de mașină. Le-am operat, am încercat să le găsim un habitat bun, să fie eliberate. Colaborăm cu Pădurea Comana, am eliberat vreo 9 vulpi acolo.

Jumătate din vulpile relocate mor

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

– E greu să fie integrate în habitatul respectiv după ce sunt salvate?
– E foarte greu. Vulpile, dacă se învață cu prezența umană și cum să facă rost de mâncare într-un loc, odată mutate în altă parte, cam 50% din ele nu supraviețuiesc, pentru că nu reușesc să își găsească hrană.

De aceea, de fiecare dată când oamenii ne spun că au vulpi prin curte, le recomandăm să găsească soluții, ca să rămână vulpea în zona respectivă. Dacă ai o gospodărie cu găini, pe care le ții prin curte și le atacă vulpea, încearcă să investești într-o infrastructură corespunzătoare, să îți protejezi tu animalele de atacul lor. Nu e nimic extraordinar să pui un gard, că vulpile nu sunt niște monștri.

La fel, sunt oameni care le încurajează, le hrănesc, dar nu le ajută cu nimic, pentru că ele au nevoie să învețe să vâneze. Sunt și necrofage, dar mai și vânează din când în când. Și, fiind prădători, sunt animale pozitive pentru ecosistem, scapă de tot felul de animale mici, bolnave și ajută ecosistemul să se echilibreze cumva.

“Scapă-mă de vulpe că, dacă nu, o omor”

– Care sunt situațiile cele mai frecvente pentru care vă caută oamenii la centru?
– Pentru vulpi accidentate sau cu motivul: “scapă-mă de vulpe că, dacă nu, o otrăvesc, o omor, o împușc”. Încercăm să le explicăm oamenilor, “stați un pic, nu vă hazardați, că găsim și soluții”, dar trebuie să intervenim. 

Lumea le vede simpatice, le dă de mâncare, face poze cu ele. Iar când vulpile asociază prezența umană cu un factor pozitiv, le va încuraja să repete apropierea asta. Până când devin o problemă și vor să scape de ele.  

În mod normal, când faci o eliberare de animale, trebuie să fie un slow release (eliberare lentă, n.r.). Să se întoarcă în zona de eliberare și să îi mai dea hrană, până când se adaptează mediului respectiv. Ea trebuie să își găsească hrană, un cuib.

Am avut o vulpe în care am investit foarte mult, avea fracturi, a trebuit să o operăm la două membre, am stat câteva luni și după ce a fost eliberată, la încă o lună și ceva, am găsit-o împrăștiată pe drum. A fost groaznic.

Doar patru centre de reabilitare a animalelor sălbatice în toată țara

– Ce alte animale mai aveți la Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice?
– Acum suntem și noi în reconstrucție. De obicei, pe timp de vară, aveam câte 150 în centru. Avem ceva păsărele, niște șoimi, o barză, niște pescăruși, niște reptile, porumbei, guguștiuci, tocmai am eliberat niște veverițe. 

Din păcate, suntem puține centre de reabilitare în toată țara. Sunt vreo 4: în Focșani, Târgu Mureș și Harghita. Mai sunt cabinete, medici care tratează, dar nu specializați doar pe animale sălbatice. 

Avem și vreo nouă căprioare. Tocmai făcusem acum o postare despre căprioare. Le ținem din primăvară, au fost luate de oameni. 

“E foarte important ca animalele sălbatice să fie lăsate în pace”

– Cum ajung căprioarele la oameni?
– Dacă mama puiului vede un prădător, un pericol, se îndepărtează. Puiul nu poate să alerge ca maică-sa. Așa că se ascunde în iarbă. Mama încearcă să îndepărteze pericolul. Problema e că foarte mulți oameni, când se duc cu câinele la plimbare în pădure, întâlnesc câte-un pui de căprioară. Cred că este orfan. Îl iau, încep să îl hrănească, să-l biberoneze și după aceea nu știu ce să mai facă. Și nu mai poți să îl duci lui maică-sa, dacă l-ai luat de mai mult de 24-48 de ore, că nu-l mai recunoaște, nu mai intră în lactație, s-ar putea să plece căprioara în altă parte. E foarte important ca animalele astea să fie lăsate în pace.

– Deci, ajutorul oamenilor în astfel de situații s-ar putea să dăuneze, de fapt?
– Da. Bine, dacă e un animal cu probleme medicale, atunci trebuie să îl ajutăm cumva. Dacă e doar un animal sănătos, neapatic, vigilent, înseamnă că mama lui trebuie să fie în apropiere și se va întoarce la el, după ce vom pleca noi. E o întreagă lume a animalelor. 

– Care sunt animalele care se adaptează cel mai greu în noile habitate, odată ce sunt relocate?
– Cele care se umanizează, care asociază oamenii cu o chestie pozitivă. E și cazul căprioarelor și al vulpilor. Veverițele, de exemplu, odată ce cresc devin mai agitate, mai agresive. În principal mamiferele sunt delicate. Cu jderii durează o grămadă, dihorii sălbatici, cu ăștia e foarte greu.

– Și pericolul, odată ce se umanizează, care e?
– Că nu se mai descurcă în sălbăticie, că se apropie de oameni și cine știe peste ce om dau și le lovește cu o piatră în cap sau sunt împușcate, în cazul vulpilor.

“Îți faci casă lângă pădure și-apoi dai vina pe animale că apar și începi să le omori”

– Ce vă supără cel mai tare în felul în care se dezvoltă interacțiunea dintre om și natură?
– Sunt nu știu câte probleme, de la poluare și bătaia de joc pe care o facem cu natura, toate gunoaiele aruncate peste tot, o grămadă de animale au de suferit. Eu înțeleg, societatea se dezvoltă, nu mă aștept ca lumea să nu vrea să-și facă o casă lângă pădure. Dar dacă o faci, ține cont de prezența altor specii.

Nu ținem cont și de prezența altor specii, să încercăm să coabităm cu ele, să le respectăm. Nu e foarte greu să te înțelegi cu animalele. Ele nu vor neapărat să aibă de-a face cu tine, dar trebuie să le dai spațiu, nu să începi să le omori. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro