Mesajul copiilor pentru profesoara din București ale cărei lecții pe Facebook au ajuns la peste 150 de mii de vizualizări: „Nu ne simțim abandonați”

• Totul se întâmplă prin lecțiile video postate pe Facebook, care de la începutul lunii au peste 150 de mii de afișări.

În mansarda unei case din cartierul 23 August, o tânără instalează o tablă și deschide camera web de la laptopul conectat la Internet. Razele soarelui luminează prea puternic suprafața albă a tablei. Ce scrie profesoara de Limba Română nu se mai vede. 

Femeia își dă seama. Acoperă ferestrele cu bucăți de hârtie, dar acum lumina e prea slabă, așa că așază două veioze în stânga și-n dreapta tablei. Începe o nouă zi de lecții online ale profesoarei Cristina Tunegaru.

7 lecții live, cu zeci de mii de participanți

Doctorandă în inechitățile sistemului educațional și profesoară în satul Petrăchioaia, aflat la 25 de km de București, Tunegaru încearcă să ajungă la câți mai mulți copii de clasa a VIII-a care au nevoie de îndrumare. 

Spune că nu vrea ca ei să se simtă abandonați într-o perioadă în care Ministerul Educației nu comunică ce va urma pentru ei.

Fiecare dintre cele șapte live-uri pe care le-a făcut profesoara până acum au fost urmărite de zeci de mii de părinți și elevi. Însă nevoia unei astfel de inițiative rezultă nu doar din numărul de afișări, ci și din mesajele de mulțumire pe care profesoara le primește de la copii și părinți pe mail sau pe Facebook.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Profesoara pentru „mai mulți copii“

”Vă mulțumesc mult pentru timpul alocat corectării testului meu și pentru observațiile făcute. Îmi sunt de mare ajutor. De asemenea, felicitări pentru inițiativa de a ne ajuta în pregătire. Nu ne simțim abandonați”, îi scrie profesoarei o elevă de 14 ani. 

Mi-aș fi dorit din tot sufletul să fiu eleva dumneavoastră! Dar sunt din Craiova. Am totuși această șansă de la distanță. Eu sunt dintre cei care n-au făcut nicio oră de meditație și aveam nevoie de ajutorul unui dascăl ca dumneavoastră. Profesoara de la clasă îmi spune că argumentările nu sunt bune, deși muncesc mult la ele.

Elevă, 14 ani:

Aștept cu mare interes și nerăbdare lecțiile și explicațiile dumneavoastră, care îmi sunt de mare ajutor! Vă mulțumesc din toată inima, vă doresc multă sănătate și să rămâneți la fel pentru cât mai mulți copii! – elevă, 14 ani.

Dragostea și dăruirea pe care o aveți față de elevi se simte din modul în care explicați. Elevii dumneavoastră de la clasă sunt foarte norocoși să aibă un asemenea dascăl. Dacă timpul vă va permite, ne-ar fi de mare ajutor o astfel de recapitulare chiar și când școlile se vor relua. –

Mama unui băiat de 14 ani:

Primul gând

Reporter: Cum v-a venit ideea să faceți pregătire pe Facebook pentru elevi?
Cristina Tunegaru: Imediat ce am auzit că se suspendă școala, primul meu gând a fost: Ce facem cu clasa a VIII-a? Am muncit mulți ani cu elevi de clasa a VIII-a și știu că ei nu pot pierde nici măcar o zi. Am zis că acești copii trebuie să fie stimulați și să lucreze în continuare. În sesiunile de pregătire, ne bazăm pe recapitulare ca să construim o bază comună.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

-Am înțeles că le dați și teme. Cu procedați mai exact?
Ideea de a le da teme a venit din nevoia mea și a copiilor de a avea o interacțiune directă. 

Trebuie să comunicăm. Asta înseamnă educație. Nu pot să vorbesc doar în fața unui ecran.

Am nevoie de feedback-ul lor ca să știu cum să construiesc sesiunile de pregătire mai departe. Este un proces din care învăț și eu în calitate de cadru didactic

Temele le dau din textele pe care le-am discutat în live-uri. De exemplu, am vorbit despre basmul popular. Le-am scris pe tablă un fragment din basmul “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și printr-o discuție, pe care îmi imaginez că o am cu ei, am găsit împreună trăsăturile speciei. Apoi, le-am dat temă să facă compunerea de argumentare la apartenența speciei basmului. 

Lipsa de comunicare îndepărtează copiii de școală

-Îmi imaginez că primiți foarte multe teme. Cum faceți față?
-Durează foarte mult să corectez. După primele sesiuni, cel puțin, chiar nu puteam să țin pasul. Lucram ore în șir încontinuu până la miezul nopții, când nu mai puteam. Primesc sute de teme și multe dintre ele nu se văd bine din pozele pe care copiii mi le trimit. Trebuie să le descarc, să modific imaginile, astfel încât să pot citi temele. Acum, îmi este mai ușor să manevrez imaginile și fac observații doar pentru lucrurile esențiale, dar nici așa nu reușesc să le corectez pe toate.

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

Pe de altă parte, nu regret că m-am implicat și în acest mod. Fără  mailurile lor, n-aș ști cine sunt copiii care mă urmăresc și ce nevoi au ei.

Schimbul acesta de mesaje mă apropie mult de cei mici, pe care, altfel, nu i-aș fi cunoscut. Îmi scriu elevi din Timișoara, Alexandria, Constanța. E o mare bucurie și o responsabilitate uriașă să fiu alături cu tot ce pot de copiii care au nevoie de un profesor în această perioadă dificilă. 

-Apropo de nevoi, care este cea mai mare nevoie a copiilor în această perioadă?
-Să se comunice cu ei. Cred că sunt foarte confuzi. Nu știu ce se va întâmpla cu viitorul lor imediat.  Dincolo de teme, am primit întrebări de la copii de tipul „O să mai dăm examen anul acesta?“ sau „Din ce o să dăm examen?“, iar eu n-am știut să le răspund, pentru că Ministerul Educației n-a transmis încă o poziție clară în acest sens.

Confuzia asta și faptul că nu primesc nicio veste îi face pe copii să-și piardă interesul față de școală. E o atitudine pe care am regăsit-o și în rândul părinților.

-Sunt și copii care lucrează cu dumneavoastră pentru că sunt neglijați de cadrele didactice de la clasă?
-Din mesajele pe care le-am primit de la elevi am remarcat două situații:

1. Lucrează cu profesorii de la clasă, dar aleg să lucreze și cu mine chiar dacă asta presupune mai multă muncă, pentru că le place 
2. Lucrează cu mine pentru că nu mai fac nimic cu profesorii lor, n-au înțeles cerințele date de aceștia sau simt că nu pot comunica eficient cu ei, că nu sunt apreciați. 

-Sunt momente în care vă simțiți neputincioasă?
-Da, atunci când mi-ar plăcea să am mai mult timp să corectez teme și să interacționez direct cu cât mai mulți copii.

FOTO: Bogdan Dincă/Decât o Revistă

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro