Profesorii se chinuie să integreze copiii cu nevoi speciale în școlile obișnuite. Expert, pentru Libertatea: „Sistemului îi explodează în față o realitate”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Peste 80.000 de copii cu nevoi speciale învață în școlile din România, arată datele Ministerului Familiei. Experții în educație și profesorii atrag atenția că nu au timp și nici instrumentele necesare pentru a le asigura o bună integrare în colectivitate.
Cuprins:
„Copiii cu dizabilități au dreptul să învețe în orice școală”, spune legea. Și sunt zeci de mii de copii cu nevoi speciale în școlile din țara noastră.
Se vorbește mult despre incluziune și despre a-i ajuta pe acești copii să nu se simtă excluși din societate, însă cadrele didactice au la îndemână prea puține cunoștințe pentru a-i ajuta.
Marian Staș, expert în educație a explicat pentru Libertatea de ce le este atât de greu profesorilor din țara noastră să lucreze cu elevii cu nevoi speciale.
„Ca întotdeauna la noi, sistemului îi explodează în față o realitate, după care începe să alerge în urma ei, doar, doar i-o da de cap. Nu am întâlnit în 35 de ani să se anticipeze anumite nevoi.”, spune expertul.
Necesitatea unui model educațional descentralizat și personalizat
Sunt două probleme importante legate de integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale.
„Prima și cea mai importantă este blocarea feroce a modelului educațional într-o paradigmă centralizată, de tip comunist. Așa ceva, prin definiție, omoară, sufocă orice tip de intervenție personalizată, particulară. Prin natura sa, interacțiunea cu copiii cu cerințe educaționale speciale, e una deschisă, descentralizată, extrem de personalizată. Și atunci, un model educațional care e centrat pe un plan cadru, unic pentru întreaga cohortă, nu are cum, prin definiție, prin proiectare, să dea o soluție rezonabilă la astfel de situații.”, a explicat Marian Staș.
Concret, acești elevi au nevoie de o abordare descentralizată, cu resurse și soluții adaptate nevoilor fiecărei persoane în parte.
De aceea trebuie schimbată programa de învățământ.
„Realitatea copiilor cu cerințe educaționale speciale impune organic, critic, strategic: subsidiaritate, descentralizare, model curricular proiectat de școală și toate celelalte, care se bat cap-în-cap, cu o realitate consfințită de actuala lege a învățământului preuniversitar.”, adaugă specialistul.
„Atât timp cât modelul educațional va continua să rămână unul centralizat, este imposibil să dai soluții rezonabile acestei teme, care este extrem de sensibilă și foarte particulare.”, subliniază Marian Staș.
Cursuri de formare pentru profesori
A doua problemă este că profesorii nu știu cum să lucreze cu elevii cu nevoi speciale.
„E importantă integrarea copiilor, dar un procent extrem de mare de profesori activi în momentul de față nu au instrumentele cu care să gestioneze comportamente total neconvenționale, excepționale. Sunt copii care funcționează pur și simplu cu totul și totul altfel și în fața cărora foarte mulți profesori, scoliți într-un anume fel, sunt descoperiți, nu știu cum să interacționeze cu ei.”, adaugă Marian Staș.
Iar acest lucru este confirmat și de Ioana Grigore, o tânără directoare de la o școală din Ilfov, care subliniază că profesorii nu știu cum ar trebui să-i integreze pe elevii cu nevoi speciale.
„Din ce în ce mai mulți copii cu probleme trebuie integrați în învățământul de masă. Conform studiilor pe care le-am desfășurat noi până în prezent, pot spune că profesorii îi pot doar identifica pe acei copii care au probleme, care au cerințe educative speciale. Dar, mai departe, nu prea știu în ce măsură putem lucra cu ei, pentru că nu am fost instruiți. Avem nevoie de cursuri, de formare în ceea ce privește copiii cu cerințe educative speciale. Avem nevoie de ajutor reale, de profesori itineranți, de profesori de sprijin.”, a declarat învățătoarea Ioana Grigore pentru Libertatea.
Prea puțini profesori de sprijin
Chiar dacă în ultimii ani numărul elevilor cu cerințe educaționale speciale a crescut vertiginos, numărul profesorilor de sprijin rămâne scăzut.
Potrivit Edupedu, care citează datele comunicate de Ministerul Educației, au fost peste 57.125 elevi cu CES în învățământul de masă în anul școlar 2023-2024, iar restul ar învăța în învățământul special.
În același an școlar au fost 1.852 de profesori de sprijin, adică aproape 31 de copii cu cerințe speciale din învățământul de masă sunt în grija unui singur profesor de sprijin. Există un număr insuficient de profesori de sprijin care să ajute acești copii.
Iar asta se întâmplă pentru că Ministerul Educației încearcă să limiteze cheltuielile, atrage atenția expertul Marian Staș.
„Un astfel de proces are nevoie de cu totul alte resurse, pentru care pur și simplu nu există linii de bugete, în măsura și în cantitatea și în calitatea de care e nevoie. E un fapt brutal, generat de un mod de a gândi comunist. Această resursă suport, acești oameni trebuie să fie obligatoriu în jurul copiilor și să lucreze cu ei.”, spune expertul.
Ce se întâmplă în școlile din străinătate
În Marea Britanie există o „cultură organică a sprijinului și a resurselor alocate” în acest sens, iar asta se întâmplă și în Finlanda, și alte țări cu modele educaționale descentralizate, exemplifică Marian Staș.
Dar la noi, „sunt școli mari care au și 80 de copii cu probleme și de abia dacă pot solicita un post de profesor de sprijin din lipsă de fonduri, lipsa de personal”, adaugă Ioana Grigore.
De altfel, acești elevi au nevoie și de „o mare atenție din partea cadrului didactic”.
„În cazul nostru, dacă acordăm atenția de care are nevoie acest copil, neglijăm colectivul cu care lucrăm, e destul de greu pentru noi. Ne trebuie ajutoare, profesori care să stea la clasă în permanență”, povestește învățătoarea.
Cadrele didactice care au terminat facultatea mai recent au făcut cursuri de psihopedagogie specială, însă cei din generațiile anterioare nu au fost învățați să lucreze cu elevii cu nevoi speciale, pentru că nu era cazul.
„Copiii cu nevoi speciale trebuie integrați în învățământul de masă, dar avem nevoie de mai mult ajutor. Adică să am un profesor care să stea cu mine în clasă, să-mi explice ce am de făcut, să fie acolo lângă copil, să fie atent la nevoile lui, astfel încât să nu neglijez eu restul clasei”, subliniază tânăra învățătoare.
În plus, de multe ori, există o atitudine negativă sau o reticență față de ideea de a integra copii cu cerințe educaționale speciale, iar aceasta este influențată de o cultură socială care tinde să marginalizeze astfel de situații, a completat Marian Staș.
Planurile curriculare unificate pentru întreaga populație de copii nu pot satisface nevoile individuale, mai ales pe cele ale elevilor cu cerințe educaționale speciale. Soluțiile centralizate nu sunt adecvate pentru a rezolva aceste probleme foarte personale și variate, concluzionează expertul în educație.
Monseur 06.11.2024, 23:28
Chestia asta cu egalitatea de sanse suna frumos, insa cineva trebuia sa-i spuna aluia care a avut ideea ca niciunul dintre profesorii normali nu are pregatirea necesara sa se ocupe de cei cu nevoi speciale. Nu-i suficient sa dai din gura si sa spui ca un copil cu nevoi speciale trebuie sa faca scoala impreuna cu ceilalti. Trebuie sa ai suficienta minte sa intelegi ca acel copil cu nevoi speciale trebuie plasat unui om care stie ce face, nu unuia ca mine care habar n-are ce nevoi speciale are un copil cu nevoi speciale... Un curs nu te face expert, iar cei cu nevoi speciale exact de asta au nevoie, de experti in domeniu. Cam ca si in medicina: daca vrei un specialist foarte bun care stie cu ce se mananca boala ta, nu te duci la medicul generalist, care normal ca te va trimite la specialist, sau te va trata atata cat stie el despre boala ta. Adica va da rateuri.
costelu 07.11.2024, 11:38
Copii cu nevoi speciale merg la școala ajutătoare, cum ajung ei la școli normale când doctorul le a spus? Un profesor de la școala normală nu are legătură cu copii reduși mintal.
K476 07.11.2024, 14:11
Au taiat scolile speciale pt bani. Adevarul este ca, copiii sunt batjocoriti de colegi, deranjeaza si nu pot tine pasul. Ajung ciuca bataii de joc. Nici egalitate de viitor nu au ca nu ii poti pune in mana o bormasina, sau un cablu de curent. Nu tin doar de mobilitate ci si de responsabilitate psihica, toti bagati la comun in scoli normale.
BudSpencer 07.11.2024, 18:38
Copiii cu nevoie speciale cum se soune acum mai nou , ar trebui sa invete in scoli speciale, nu e bine sa fie amestecati cu copiii normali la cap , pot creea multe probleme in clase. Nu trebuiau desfiintate scolile speciale si nici cele de corectie !
tucheac 07.11.2024, 20:39
Nu au ce cauta copii cu dizabilitati in scolile speciale ei trebuie sa socializeze cu copii in clasa iar la nevoie sa ii ajute nu se poate asa ceva de ce sa fie acei copii condamnati de sistem cind sistemul este putred si coruptsi acei copii pot fi reabilitati in Romania nu exista legi privind si persoanele cu dizabilitati ar trebui o noua lege a invatamintului si un pachet de legi privind protectia copilului voi stiti citi copii au abandonat scoala din cauza ca parintii lor nu au bani sa plateasca taxele scolare iar ei ajung analfabeti?Voi stiti citi copii din familiile sarqace traiesc in saracie lucie copii ar vrea sa mearga la scoala ca sa invete carte dar parintii lor nu au bani sa le plateasca taxele scolare sint familii in toata tara care au mai mult de trei copii si stau desculti in casa fiindca nu au cu ce se incalta ei ar vrea sa mearga la scoala dar nu au pantofiori ghiozdane rechizite etc voi nu aveti nici un drept sa ii judecati cine sinteti voi de ii judecati nimeni...