Odinioara, ca sa intalnesti romani in M¨anchen trebuia sa mergi la „Kleine Bukarest” – Micul Bucuresti, primul restaurant cu specific strain din Bavaria, infiintat in 1923.
Cu anii, lucrurile s-au schimbat. Romanii din „Orasul miliardarilor” s-au mutat pe Leopoldstrase: la restaurtantul Gabriel¡äs si la 10 minute distanta de acesta, la discoteca „Tapa Tapa”, ambele stabilimente detinute de conationali de-ai nostri.
„Gabriel’s¡” este restaurantul lui Gabriel Catalin Ilinca, un tanar care a inchiriat un spatiu ce apartine Hotelului Leopold si care a angajat numai romani: mama sa e bucatareasa, sotia e ospatarita, la fel ca alti trei prieteni. Zilnic, si mai ales acum, in perioada Mondialului, peste 30 de romani se strang la restaurantul sau. Facem cunostinta: Uwe – timisorean, tehnician la Coca-Cola, Reinlich – ploiestean, angajat la Volvo, Nicu – sofer la Eurolines, Vali – operator la Vodafone, Cristi – barman, Tibi – taximetrist si asa mai departe. In lipsa nationalei noastre, romanii sunt fani ai tarii lor adoptive. Si-au cumparat tricouri cu Ballack si-au luat goarne, si-au vopsit pe fete steagul nemtesc. N-au uitat insa de unde au plecat: sub televizor troneaza steagul in trei culori, rosu, galben si albastru. Traiesc la limita fiecare faza a meciului cu Argentina si sar in sus de fericire cand Lehmann apara penalty-ul batut de Cambiasso.
Leopoldstrasse, un fel de Piata Universitatii a munchenezilor, locul manifestarii bucuriei de dupa meciuri, se umple instantaneu de oameni. Romanii nostri dau drumul la muzica si incepe sarbatoarea. Fetele danseaza in draci pe trotuar, facandu-i pe nemti sa se opreasca plini de admiratie si sa se convinga ca romancele sunt cele mai frumoase femei din lume. Noi o stiam, dar ne-am mai convins o data!