Locotenentul Marius Apostol este unul dintre militarii români răniți în Afganistan, în 2011. Făcea parte din Batalionul 26 Infanterie Craiova „Scorpionii Roșii” și lupta în provincia Zabul, considerată una dintre cele mai periculoase, pe traseul traficului de stupefiante și armament. Mașina blindată în care se afla a fost atacată de un dispozitiv cu 200 de kilograme de explozibil. A stat în comă mai multe luni și a trecut prin 13 intervenții chirurgicale.
Acum Marius Apostol conduce Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități care de vineri a pus în acțiune, pe model ostășesc, o celulă de criză pentru ajutorarea refugiaților.
Au plecat la graniță să ofere pachete și găzduire ucrainenilor, se pregătesc să trimită combustibil și alte produse peste graniță.
Într-un interviu pentru „Libertatea”, militarul a analizat tactica de război și de ce lupta de stradă, susținută inclusiv de civili, i-a încetinit atât de mult în cucerirea marilor orașe pe ruși.
„Au vrut un război scurt, dar iată că nu va fi așa. Vor mai fi zile bune de luptă”
Libertatea: Aveți experiența a șase misiuni în teatrele de război. Cum vedeți acum ce se întâmplă în Ucraina?
Marius Apostol: Abia acum s-a trecut la război, de când s-a trecut la încercuirea Kievului și a altor orașe importante, prin lupta de gherilă, lupta de stradă. De două zile armata rusă se chinuie efectiv să ocupe marile orașe și capitala. Este foarte important sprijinul poporului, a tinerilor ucraineni care se implică în aceste lupte.
Pe stradă este cu totul și cu totul alt război. Dacă până acum s-au cucerit ușor teritorii, având în vedere forța armatei ruse, iată că la lupta de gherilă nu pot încă să cucerească marile orașe. Poporul ucrainean s-a mobilizat.
În Kiev au pregătit sticle incendiare cu care să atace tancurile rusești. Forțele speciale ale armatei ucrainene au respins în două rânduri atacurile. Se pare că în teren lucrurile nu stau așa cum au fost planificate de la Moscova. Cu siguranță au vrut un război scurt, dar iată că nu va fi așa.
Din experiența mea, spun că la această schimbare de tactică, cu siguranță lucrurile se lungesc.
-Pe luni?
-Nu poți spune cu exactitate. Singurul lucru pe care pot să-l afirm este că vor mai fi zile bune de luptă.
„Și tinerii români s-ar mobiliza”
-Vorbeați despre populația voluntară care luptă. Au existat foarte multe discuții în spațiul public despre faptul că tinerii români n-ar face același sacrificiu într-o situație similară și că oricum, de când nu mai e armata obligatorie, nu ar fi în stare să țină o armă în mână. Dumneavoastră ce credeți?
– Este o altă temă. Nimeni, nici rușii, nici ucrainenii, nu au crezut că se va ajunge la acest punct.
Odată cu intrarea României în UE și NATO, am trecut la o armată de profesioniști. De aceea s-au făcut atâtea sacrificii de către armata română, pentru a fi apărați de NATO. Lăsând la o parte că tinerii noștri nu au mai fost înrolați în stagiul militar obligatoriu, să nu uităm că totuși, armata română, are veterani ai teatrelor de operații.
Inclusiv eu sau colegii mei, răniți în teatrele de operații, vom merge pentru apărarea țării dacă va fi nevoie și ne punem la dispoziție oricând România are nevoie de noi.
Dacă va fi cazul, ne vom mobiliza. Pentru că fiecare familie are un veteran în casă și vom învăța din mers, rapid, ca să ne apărăm țara.
„În Irak am văzut forța reală a Rusiei”
– Ați fost în teatrele de operațiuni, alături de soldați din alte țări. Când erați încă în luptă, anticipați că ar putea să izbucnească un război la coasta noastră?
-Nu. Acuma văzând cum evoluează lucrurile, era clar de la bun început, prin repoziționarea Rusiei, înconjurând strategic, împreună cu Belarusul, Ucraina, că va avea loc un atac total. Aceste lucruri au fost planificate cu luni bune înainte de către Federația Rusă. Dar nici eu n-am crezut, așa cum n-am crezut că vom avea refugiați din Afganistan, din Siria, nu am crezut că vor veni până în Europa.
Și bunicii noștri ne spuneam, dragii de ei, să nu avem niciodată în România război. Știau ce înseamnă. Toate lucrurile, atrocitățile, toată nenorocirea a fost premeditată, a fost ticluit acest plan cu mult înainte, nu e ceva imprevizibil. Planul de a ataca Ucraina e de multă vreme.
– Cum este armata rusă văzută de ceilalți militari?
-Eu am interacționat cu contractori de origine rusă în Irak. Erau foarte bine organizați, și echipați. Am fost martor atunci cum au ocupat o bază, un fort în doar patru ore.
–Și atunci ce s-a întâmplat acum?
-Aici vorbim de luptă de gherilă, asta se întâmplă acum în Ucraina. Pierderile de vieți de militari pe unde am fost, ale americanilor, românilor, italienilor, ale nemților și francezilor, toate au fost în luptele de gherilă. Armata rusă, nu mă refer la contractori, dar armata în sine nu a participat la aceste lupte în teatrele de operații. Aici e și superioritatea armatei ucrainene, aflată în mijlocul propriilor localităților.
Se taie liniile de comunicații, se schimbă semnele de circulație, totul pentru a-i deruta. Este foarte greu să duci lupta de gherilă. Rusia nu a reușit în două zile să ocupe marile orașe. Cu toată dotarea și tehnica, armata rusă nu a fost pregătită pentru asta. Din nou vedem cât de periculoasă este lupta de gherilă și cum poate dejuca planurile chiar și ale unei forțe atât de mari ca Rusia.
-Sunteți optimist?
– Nu vă pot răspunde. Ce pot să spun este că, deocamdată, Putin nu va ataca țările membre NATO. Eu zic ca poporul român să fie liniștit, dar să ne pregătim. În acest moment nu se pune problema atacării țărilor membre NATO.
Fotografii din arhiva personală.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro