Motivul pentru care Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite importă nisip din Australia, deși au deșerturi imense. Logica din spatele gestului bizar
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Englezii, despre care unii își amintesc că au avut, pe vremuri, cel mai vast imperiu colonial, au o zicală despre inutilitate: să duci cărbuni în Newcastle. Cunoscut oraș minier, Newcastle nu avea nevoie de cărbuni. Vechea zicală pare să-și fi găsit un corespondent contemporan, câtă vreme țări din zona Golfului Persic, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, importă masiv nisip din Australia, China și Belgia, relatează Times of India.
Cuprins:
Cerere mare pentru un anumit tip de nisip
Deși situația în care națiunile deșertice cumpără nisip din străinătate pare bizară, în spatele demersului se află, de fapt, o logică industrială și economică, adaugă sursa citată. Vechea zicală pare să-și fi găsit un corespondent contemporan, câtă vreme țări din zona Golfului Persic, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite importă masiv nisip din Australia, China și Belgia, scrie presa internațională.
Deși situația în care națiunile deșertice cumpără nisip din străinătate pare bizară, în spatele demersului se află, de fapt, o logică industrială și economică, adaugă sursa citată.
Țările arabe menționate au proiecte urbanistice de miliarde de dolari. Arabia Saudită este notorie pentru planul său numit Vision 2030, în vreme de Emiratele continuă să ridice turnuri care transformă orizontul.
Aceste proiecte amplifică cererea pentru un anumit tip de nisip pe care deșerturile naționale nu îl pot oferi, motiv pentru care a fost aleasă soluția importurilor.
Situația din cele două țări aduce în atenția publică o problemă globală, deși relativ puțin cunoscută: deficitul tot mai mare de nisip pentru construcții.
De ce nisipul deșertic nu este bun
Zonele deșertice din Arabia Saudită sunt bogate în nisip, dar nisipul nu este la fel peste tot în lume.
Granulele din deșerturi sunt de obicei prea rotunde și netede, fiind erodate de vânt de-a lungul a mii de ani. Acest aspect le face nepotrivite pentru producția de beton: în acest caz, granulele unghiulare și mai aspre sunt esențiale pentru a forma un amestec puternic și coeziv atunci când sunt combinate cu ciment și apă.
Betonul are trei componente de bază: ciment, apă și agregate, combinate în proporții ușor diferite, în funcție de rezistența și utilizarea preconizate.
Cimentul este substanța pulverulentă care reacționează cu apa pentru a forma un adeziv, legând amestecul.
Întrucât cimentul este fabricat din calcar și procesat la temperaturi foarte de ridicate, producția acestui material consumă multă energie și eliberează milioane de tone de dioxid de carbon în fiecare an.
Unele estimări sugerează că industria globală a cimentului ar fi responsabilă pentru până la 8% din emisiile mondiale de dioxid de carbon.
De ce sunt esențiale agregatele
Agregatele sunt, la rândul lor, esențiale.
În funcție de amestec, ele pot reprezenta între 60% și 80% din volum și 70% - 85% din greutatea betonului.
Termenul „agregat” poate induce în eroare cu privire la adevăratele origini ale acestui material critic: este vorba despre o combinație de pietriș grosier și sedimente fine, inclusiv nisip, care poate reprezenta până la 45% din volumul agregatului.
Merită subliniat încă o dată faptul că nu orice nisip este potrivit: textura și forma sa sunt factori decisivi în rezistența și durabilitatea produsului final.
Tipul de nisip necesar pentru zgârie-nori, infrastructură și dezvoltare urbană provine de obicei din albiile râurilor, lacurilor și de pe fundul mării.
Aceste medii produc granule capabile să se lege eficient.
Nisipul deșertic este abundent dar - așa cum s-a arătat - granulele sale sunt mult prea netede și prea mici pentru a oferi aderența structurală necesară.
50 de miliarde de tone pe an
Jurnalistul Vince Beiser nota în cartea sa „The World in a Grain” că încercarea de a face beton cu nisip din deșert este similară cu a încerca să construiești ceva dintr-o grămadă de bile în loc să folosești cărămizi.
Prin urmare, sectorul construcțiilor se bazează pe nisipul din cariere și albii de râuri.
Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), lumea consumă în prezent aproximativ 50 de miliarde de tone de nisip în fiecare an, ceea ce îl face materialul solid cel mai extras la nivel global.
Totuși, în virtutea argumentelor anterioare, doar o fracțiune din această cantitate este potrivită pentru construcții.
Nisip natural pentru mega-proiecte
Australia a devenit unul dintre principalii exportatori de silicați de înaltă calitate și nisip de construcții.
Conform cifrelor oficiale, țara a exportat în 2023 nisip în valoare de 273 de milioane de dolari, ceea ce o face al doilea cel mai mare exportator de profil din lume, dintr-un total de 183.
În același an, Arabia Saudită a importat din Australia nisip natural de construcții în valoare de aproximativ 140.000 de dolari americani.
Achiziționarea de nisip australian de către Arabia Saudită subliniază dependența regatului de aceste importuri pentru a satisface standardele de construcție ale mega-proiectelor de infrastructură, inclusiv NEOM, Proiectul Mării Roșii și Qiddiya.
Acestea necesită nu doar cantități uriașe de beton, ci și cele mai înalte standarde de calitate a materialelor, rigori pe care nisipul deșertului pur și simplu nu le poate satisface.
Același paradox
Alte țări din Golf, inclusiv Emiratele Arabe Unite și Qatar, se confruntă cu același paradox: au deșerturi vaste, dar depind de nisipul importat pentru construcții de înaltă calitate.
În Emiratele Arabe Unite, în special orașele Dubai și Abu Dhabi au procurat nisip de calitate superioară din străinătate pentru a-și susține extinderea urbanistică în conformitate cu cerințele tehnice ale ingineriei moderne.
Să luăm, de exemplu, Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, care măsoară 828 de metri.
Construcția sa a necesitat cantități imense de materiale: 39.000 de tone de oțel, 103.000 de metri pătrați de sticlă și 330 de milioane de litri de beton, cantitate suficientă pentru a umple 132 de piscine olimpice.
Conștienți de rigorile impuse de betonul de înaltă compresie, constructorii au decis să importe nisip din Australia pentru proiect.
Un document UNEP din 2024 confirmă că urbanizarea rapidă a Orientului Mijlociu stimulează cererea globală de nisip de construcții.
În timp ce țările din regiune încep să exploreze soluții mai sustenabile, dependența pe termen scurt de importuri rămâne puternică.
ONU avertizează cu privire la o criză globală a nisipului pentru construcții
Dependența de nisipul importat nu este doar o problemă saudită.
UNEP a semnalat că lumea se confruntă cu o „criză a nisipului”, avertizând că extracția nereglementată duce la degradarea mediului în multe părți ale lumii, inclusiv eroziunea albiilor râurilor, distrugerea habitatului și a biodiversității.
Ca răspuns, unele țări investesc în alternative precum nisipul fabricat (nisipul M), produs prin zdrobirea rocilor pentru a crea materiale de construcție adecvate. De asemenea, deșeurile de construcții reciclate sunt reutilizate pentru a atenua presiunea asupra resurselor naturale de nisip.
Și Arabia Saudită explorează aceste opțiuni.
Deși nu există încă o politică națională cuprinzătoare privind reducerea importurilor de nisip, experții sugerează că inovațiile în știința materialelor ar putea ajuta în cele din urmă țara să își diminueze dependența de materialul străin.
