Motivul pentru care Papa adoptă un alt nume după ce este ales. Tradiția, veche de aproape 1.500 de ani

Deși în primii ani ai Bisericii pontifii își păstrau numele de botez, practica de a adopta un nou nume s-a impus începând cu secolul al VI-lea, devenind de-a lungul timpului o parte esențială a identității unui Papă și un semnal puternic pentru direcția spirituală și doctrinară a pontificatului său.

Primul Papă care a decis să-și schimbe numele a fost Ioan al II-lea, ales în anul 533. Numele său de naștere era Mercurius, un nume păgân derivat din zeul roman Mercur. Considerând nepotrivit ca liderul creștinismului să poarte un nume păgân, acesta a ales numele Ioan, marcând astfel începutul unei tradiții care a continuat până astăzi.

Deși nu este prevăzută în doctrina oficială a Bisericii, această alegere a devenit o convenție respectată și încărcată de semnificații. Gestul de a adopta un nou nume reflectă un model biblic întâlnit frecvent în Vechiul și Noul Testament. În Biblie, schimbarea numelui simbolizează adesea o transformare interioară profundă și o nouă misiune.

Dumnezeu l-a transformat pe Avram în Avraam și pe Simon în Petru, oferindu-le roluri esențiale în istoria sacră. În același spirit, un Papă ales își asumă o nouă identitate spirituală și misionară în momentul în care devine conducătorul Bisericii Catolice.

Recomandări

Bacalaureatul instituit în 1925 cu rezultate „tragice”. Era apreciată în primul rând gândirea critică: „Să se poate constata influența pe care au avut-o studiile asupra formării cugetării elevilor”

Ce semnifică alegerea unui anumit nume papal

În momentul alegerii sale, noul Papă este întrebat „Quo nomine vis vocari?” („Cu ce nume dorești să fii numit?”). Răspunsul său este o decizie personală, lipsită de constrângeri rigide, dar încărcată de semnificație. De cele mai multe ori, numele ales reflectă idealurile, valorile și direcția pe care papalitatea sa o va urma.

Alegerea poate fi inspirată de un sfânt venerat, de un papă anterior admirat sau de o epocă istorică pe care dorește să o evoce. Papa Francisc, spre exemplu, a ales acest nume pentru a-l onora pe Sfântul Francisc de Assisi, cunoscut pentru smerenia sa, grija față de cei săraci și preocuparea pentru pace și natură. Numele său a transmis clar mesajul unei papalități preocupate de justiție socială și de reconciliere între culturi și religii.

Înaintea lui, Papa Benedict al XVI-lea a ales acest nume pentru a evoca imaginea Sfântului Benedict, patron al Europei și simbol al păcii și unității, dar și pe Papa Benedict al XV-lea, care a condus Biserica în timpul Primului Război Mondial.

Istoria numelor papale este plină de exemple similare. De-a lungul secolelor, numele „Ioan” a fost cel mai des utilizat: 23 de papi l-au ales, ceea ce reflectă prestigiul și continuitatea spirituală asociate acestuia. În schimb, numele „Petru” nu a fost folosit niciodată, din respect pentru Sfântul Petru, considerat primul papă. Mai mult, o veche profeție apocaliptică susține că un eventual „Petru al II-lea” ar fi ultimul papă al istoriei.

Recomandări

Marta Achim, avocata care a tocmit un asasin pentru a răzbuna moartea fiului ei, favorizată de încadrarea procurorilor

Cel mai recent Papă ales, americanul Robert Francis Prevost, a ales să poarte numele Papa Leon al XIV-lea. Iar asta sugerează că va continua lucrarea începută de Papa Francisc în direcția „instituționalizării” reformelor inițiate de suveranul iezuit, potrivit unor istorici britanici citați de PA și DPA.

„Cred că unul dintre cele mai interesante lucruri cu privire la alegerea noului papă este numele pe care și l-a luat. La prima vedere ar putea să pară că nu este cea mai originală alegere, dar ar putea reprezenta un simbol că noul papă va continua lucrarea lui Francisc”, a spus Gonzalo Velasco Berenguer, lector în istorie medievală la Universitatea din Bristol.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

„Noul Papă Leon al XIV-lea este un candidat în continuitate pentru instituționalizarea moștenirii lui Francisc în ceea ce privește corelarea ei cu tradiția învățăturilor sociale ale Bisericii Catolice. Leon al XIV-lea împărtășește cu Francisc dorința de a pune periferiile în centru și de a se îngriji de migranți și de cei care sunt marginalizați.

Recomandări

Donald Trump nu mai vrea să vorbească cu Elon Musk și spune că relația sa cu miliardarul s-a terminat: îl amenință cu „consecințe severe”

El va fi un papă asemănător lui Francisc, fără carisma puternică a acestuia dar cu o abilitate mai mare de a uni facțiunile din interiorul Bisericii Catolice și cu o mai mare atenție la detaliile canonice ale deciziilor sale și probabil o mai mare disciplină în ceea ce privește declarațiile publice. Alegerea Papei Leon al XIV-lea atestă că revoluția inițiată de Papa Francisc în viața bisericii va fi acum instituționalizată”, a spus și Brandon Gallaher, de la Universitatea din Exeter

Nume evitate de cei care devin Papă

Deși nu există o listă oficială de nume interzise, anumite alegeri sunt considerate improbabile sau chiar indezirabile din cauza asocierilor istorice controversate. Un exemplu este numele „Urban”, care ar putea trezi amintiri negative legate de Urban al VIII-lea, cunoscut pentru implicarea sa în procesul lui Galileo Galilei. Într-un context actual marcat de tensiuni între știință și religie, o asemenea alegere ar putea fi percepută drept un pas înapoi.

În mod similar, numele „Pius” este rareori menționat ca opțiune viabilă, întrucât Papa Pius al XII-lea a fost criticat pentru tăcerea sa în fața atrocităților comise în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, alegerea unui nume papal implică nu doar reverență față de trecut, ci și o analiză atentă a semnalelor pe care le transmite în prezent și în viitor.

Numele unui papă este mult mai mult decât o simplă titulatură. Este o declarație de intenție, un mesaj simbolic adresat lumii și Bisericii Catolice, un gest care leagă trecutul de prezent și trasează contururile unei viziuni viitoare.

Tradiția veche de aproape 1.500 de ani continuă să inspire și să contureze fiecare nou început în cel mai înalt oficiu religios al lumii catolice.