Ce înseamnă numele ales de un papă și ce urmează după Francisc. Simbol și mesaj
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La fel ca alte ritualuri și tradiții asociate alegerii unui nou papă, noul său nume este încărcat de secole de simbolism catolic și este supus unei analize atente. Alegerea unui nume papal este una dintre primele decizii luate de noul lider al Bisericii Romano-Catolice, având o semnificație profund simbolică în conturarea direcției pontificatului, relatează CNN.
Cuprins:
Această practică, deși nu impusă doctrinar, își are originile în Evul Mediu timpuriu și a devenit parte integrantă a procesului de alegere a papei.
În 533 a fost inaugurată tradiția schimbării numelui papei
Primul papă, Sfântul Petru - inițial numit Simon - a primit numele actual de la Iisus, dar această schimbare a avut loc înainte ca el să devină conducătorul bisericii.
Abia în anul 533, Papa Ioan al II-lea a inaugurat tradiția schimbării numelui, renunțând la numele său de botez, Mercurius, considerat prea păgân. Mai târziu, în secolul al X-lea, Petru Canepanova a devenit Papa Ioan al XIV-lea, evitând numele Petru al II-lea, din respect pentru Apostolul Petru și din motive simbolice.
Ulterior, această practică a devenit regulă, în special în rândul papilor non-italieni, care alegeau nume italiene pentru a-și exprima continuitatea cu tradiția. Totuși, câțiva papi, cum ar fi Marcellus al II-lea și Adrian al VI-lea în secolul al XVI-lea, au ales să își păstreze numele de botez.
Numele papale au semnificații istorice
Numele papale sunt încărcate de semnificații istorice, inspirate de realizările, reformele sau popularitatea purtătorilor anteriori. De exemplu, Papa Francisc a ales acest nume pentru a reflecta valorile Sfântului Francisc de Assisi - pace, iubire pentru natură și grija față de săraci.
Înaintea lui, Papa Benedict al XVI-lea și-a ales numele în onoarea Sfântului Benedict și a Papei Benedict al XV-lea, promotor al păcii în timpul Primului Război Mondial.
Este foarte puțin probabil ca un viitor papă să aleagă numele Petru, din reverență față de primul papă și din cauza unei profeții străvechi care afirmă că un eventual Petru al II-lea va fi ultimul papă.
Alte nume, cum ar fi Urban sau Pius, sunt evitate din cauza asocierilor negative: Urban al VIII-lea este legat de condamnarea lui Galileo, iar Pius al XII-lea este criticat pentru poziția sa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Dacă un nou papă ar dori să transmită un mesaj de reformă, ar putea alege nume precum Leon (referință la Leon al XIII-lea, un susținător al justiției sociale) sau Inocențiu (pentru lupta împotriva corupției). Un papă din Sudul Global ar putea opta pentru un nume cu rezonanță istorică africană, cum ar fi Gelasius, Miltiade sau Victor.
44 de nume papale au fost folosite o singură dată
Până în prezent, au fost folosite 44 de nume papale o singură dată, cel mai recent fiind Francisc. Alegerea acestui nume unic a fost semnificativă din punct de vedere istoric, fiind prima de acest fel după mai bine de un mileniu, de la Papa Lando din secolul al X-lea.
Numele cel mai frecvent ales de papi este Ioan (21 de ori), urmat de Grigore (16), Benedict (15), Inocențiu și Leon (13 fiecare). Numerotarea papilor a fost uneori afectată de erori istorice, cum este cazul lui Ioan al XXIII-lea sau al antipapei Benedict al X-lea.
Odată ce noul papă este ales și fumul alb se ridică din coșul Capelei Sixtine, cardinalul diacon senior anunță oficial alegerea de pe balconul Bazilicii Sfântul Petru, prin declarația: „Habemus Papam” („Avem un papă”).
În acest anunț, numele de botez este tradus în latină, în timp ce numele de familie rămâne în limba originală. Numele papal, exprimat la finalul proclamației, este comunicat, de asemenea, în forma sa latină - cum s-a întâmplat în 2013 cu Papa Francisc, anunțat ca „Franciscum”.
