Motivul pentru care unii oameni vor să poarte mască și după ce s-au imunizat: „E ca o mantie de invizibilitate”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Multe persoane, în special femei, preferă să nu renunțe la masca care le apără nu doar de virus, dar și de necunoscuții insistenți, nepoliticoși sau agresivi, sau chiar de atacurile rasiste, scrie The Guardian.
Cuprins:
Francesca, o femeie de 46 de ani din New York, s-a vaccinat deja de trei săptămâni, dar nu intenționează să renunțe la mască nici măcar când se află în spațiu deschis.
„E ca o mantie care mă face invizibilă”, spune ea.
„Poate pentru că sunt o new-yorkeză sau poate pentru că simt mereu că trebuie să expun cea mai bună variantă a mea, dar a fost o mare eliberare să mă simt anonimă”, explică Francesca.
E ca și cum aș avea un câmp de forță în jurul meu care spune: „Nu mă vezi”.Francesca, New York:
Francesca nu este singura în această situație. La mai bine de un an de la debutul pandemiei, unii oameni, în special femei, ezită să renunțe la măștile care au ajuns să simbolizeze noua realitate.
Purtarea măștii s-a transformat într-una dintre cele mai dezbătute și divizive chestiuni ale pandemiei.
La început, experții occidentali nu recomandau persoanelor sănătoase să o poarte, dar ulterior și-au schimbat poziția, așa că masca a început să fie purtată inclusiv în spațiu deschis. Din Europa până în SUA, nu puțini au fost însă cei care s-au opus acestei practici.
Acum, odată cu succesul campaniei de vaccinare, mai multe țări au început sau se pregătesc să renunțe la purtarea măștii în exterior. Unii oameni au declarat însă pentru The Guardian că preferă să o poarte în continuare.
Determinarea lor nu are legătură cu faptul că au încredere în știință și că vor să se protejeze de virus. De fapt, ei spun că există mult mai multe lucruri care le pot face rău, dincolo de virusuri, inclusiv atenția nedorită și chiar agresivă din partea necunoscuților.
Cum să scapi de obligația de a zâmbi
„Există deja un consens printre colegii mei că preferăm ca clienții să nu ne vadă fețele”, spune Becca Marshalla, o tânără de 25 de ani care lucrează la o librărie de lângă Chicago.
„Deseori, când un client este nepoliticos sau ne atacă pe criterii politice, eu nu am voie să mă strâmb sau să «fac o față», deoarece asta i-ar deranja. Cu mască, nu trebuie să zâmbesc sau să mă îngrijorez că trebuie să afișez o expresie neutră”, spune ea.
„Am avut clienți care se supărau foarte tare când nu le zâmbeam”, adaugă Marshalla.
„Mă confrunt cu persoane care se pronunță împotriva măștii în mod constant la muncă. Au amenințat că îmi vor face rău, au încercat să determine concedierea mea, au aruncat cu lucruri în mine și m-au înjurat. Dacă purtarea unei măști în parc mă separă de ei, atunci sunt ok cu asta”, explică tânăra.
Aimee, o scenaristă de 44 de ani din Los Angeles, spune la rândul ei că purtarea măștii în public, chiar și după vaccinare, îi oferă „o libertate emoțională”.
„Nu vreau să simt presiunea de a zâmbi la oameni, pentru a-i asigura că sunt prietenoasă și drăguță. E ca și cum aș scăpa de privirea intensă a bărbaților. E ca o libertate”, spune ea.
Bob Hall, un cercetător de 75 de ani pensionat, din New Jersey, este de acord cu această observație. „În SUA există o obligație să pari vesel și mi se spune să zâmbesc și să fiu vesel tot timpul, ceea ce este foarte enervant. Masca mă eliberează de obligația asta”, spune el.
Un scut în fața rasismului
În primele zile ale pandemiei, multi americani de origine asiatică sau imigranți asiatici au adoptat rapid măștile de protecție, o decizie care le-a protejat viețile, dar în același timp i-a expus la atacuri rasiste.
La un an după, când cazurile COVID au scăzut, dar temerile privind rasismul au crescut, unii ar prefera să poarte măștile ca formă de deghizare.
„În seara crimelor din Atlanta, îi scriam un mesaj unei prietene de origine asiatică și ea mi-a spus că are grijă să poarte ochelari de soare și mască, înainte de a ieși, astfel ca nimeni să nu-i poată vedea ochii sau nasul, pentru a ghici că este asiatică”, spune Jane C Hu, o jurnalistă de 34 de ani din Seattle.
„Cu siguranță, simt un sentiment de protecție atunci când nimeni nu-mi vede fața”, explică ea.
O armă împotriva anxietății sociale
Pe Elizabeth, o femeie de 46 de ani din Atlanta, Georgia, masca o ajută să depășească anxietatea socială de care suferă de ani de zile. „Sunt scundă și grasă, iar dacă nu mă dau cu cremă tot timpul, fața mea se descuamează. E ușor să simt că sunt înconjurată de ochi batjocoritori și dezaprobatori. Nimic nu m-a ferit de acest sentiment de vulnerabilitate așa cum a făcut-o masca”, spune ea.
Jinghua, un scriitor de 34 de ani din Melbourne, Australia, care se identifică drept persoană non-binară (fără un gen definit), spune că masca i-a oferit o ușurare, pentru că nu a mai fost perceput pe stradă drept „o femeie sau un băiețel”.
„Am apreciat faptul că m-am simțit mai anonim cu o mască și mai ambiguu din punct de vedere al genului. După ce s-a terminat lockdown-ul, a fost complicat să ies afară și să fiu expus iarăși rasismului și sexismului din partea străinilor. Uneori, când merg să îmi iau de mâncare, îmi place să iau masca, chiar dacă acum nu mai este cu adevărat necesară”, spune Jinghua.
Hartley Miller, o profesoară de 33 de ani din San Francisco, spune și ea că după un an de ședințe pe Zoom, dismorfia ei s-a accentuat. Dismorfia este o tulburare mintală care se manifestă prin preocuparea și îngrijorarea excesive pentru un defect fizic existent sau imaginar.
„Pur și simplu mă holbez la ecranul cu fața mea și îmi analizez atent fizionomia. Bărbia mea dublă pare de șase ori mai mare, iar cearcănele sunt prea adânci, vineții”, spune ea.
Ieșitul în public cu o mască chirurgicală de culoare neagră care îi acoperă bărbia și cu ochelari de soare care îi ascund cearcănele i-au oferit femeii o evadare.
„Am în plan să o port în continuare în viitorul apropiat. După o zi lungă la muncă pur și simplu e bine să simți că te pierzi în mulțime. Mai simplu spus, m-am săturat să fiu analizată”, spune ea.
