Musulmanilor li se promit virgine în Rai

În «Lumea de Dincolo» primeşti judecata lui Dumnezeu, cred creştinii

Din punct de vedere creştin, moartea trupească nu înseamnă sfârşitul existenţei, ci doar separarea sufletului nemuritor de trup şi întoarcerea lui la Dumnezeu, pentru a fi judecat şi a-şi primi, în Rai sau în Iad, răsplata ori pedeapsa pentru faptele din timpul vieţii lumeşti. Raiul şi Iadul sunt privite, în creştinism, ca stări în care sufletul simte, conştientizează plăcerea sau durerea faptelor omului din timpul vieţii pe Pământ.

Dacă în Rai punctul culminant este comuniunea cu Iisus Hristos, cu îngerii şi sfinţii, în Iad pedepsele sunt prezente ca mustrări de conştiinţă şi îndepărtarea de comuniunea posibilă în Rai. Se pomeneşte şi de o pedeapsă a focului, acesta, fireşte, nefiind în forma focului existent în lumea reală. În catolicism, între cele două, este interpus şi Purgatoriul, care ar fi o stare de ispăşire a păcatelor prin supunerea la diferite pedepse, păcătosul având însă posibilitatea să intre, după aceea, în Rai. La judecata finală, reunirea trupului cu sufletul va fi veşnică.

Iudeii sunt convinşi că învierea e numai pentru poporul lui Israel

Pentru iudei, viaţa omului este un dar al lui Dumnezeu. Dacă individul evită să împlinească voinţa divină, el cade pradă impulsurilor personale egoiste şi ajunge la autodistrugere. Deşi în Apocalipsa lui Baruch este acceptată învierea atât pentru cei buni, cât şi pentru cei răi, în Talmud ea este numai pentru cei buni. Singurul loc din Vechiul Testament unde avem o descriere a Judecăţii celor morţi este în cartea profetului Daniel: “Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică”. “Cei ce dorm în ţărână” sunt cei care se află în “sheol”, acesta fiind un loc al celor morţi, undeva în adâncuri.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Existenţa de acolo este o copie fidelă a vieţii de pe pământ. Acolo rangul, funcţia sau vocaţia din timpul vieţii se păstrează. În alte texte, sheolul este identificat cu Gheena, loc de tortură, de unde a fost împrumutată şi ideea creştină de Iad. După moarte, sufletul nu este anihilat, iar trupul va participa şi el la răsplata divină de la Înviere.

Conform Coranului, în Paradis ajung doar bărbaţii, nu şi femeile

Cartea sfântă a musulmanilor, Coranul, afirmă în mod explicit ideea nemuririi sufletului. Începând din clipa decesului musulmanii cred că Îngerul morţii ia sufletul şi îi şopteşte muribundului rugăciunea “shahada”, mărturisirea de credinţă pentru a trece de judecată. Apoi, el este dus în faţa altor doi îngeri, Munkar şi Nakir, care pun cinci întrebări celui decedat, cum ar fi: Cine este Dumnezeul celui mort şi cine este Profetul? De răspunsul dat, depinde şi soarta celui care a murit.

Martirii intră direct în Rai, fără a mai răspunde acestor întrebări. Soarta femeilor e neclară în Coran, dat fiind că învăţătura lui Mahomed se adresează în primul rând bărbaţilor. De aceea chiar şi plăcerile Paradisului sunt descrise, promise, conform gusturilor bărbăteşti: un loc de bucurie şi fericire, cu grădini unde curg izvoare de lapte şi vin, cu corturi în care se află femei frumoase, neapărat fecioare. Iadul, în schimb, este prezentat ca un loc de tortură, plin cu foc şi apă urât mirositoare.

Budiştii au nu mai puţin de cinci variante după moarte

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Credinciosului budist i se deschid, după moarte, cinci perspective sau cinci forme de viaţă: iadul, renaşterea sub formă de animal, renaşterea sub forma unui spirit cu gură mică şi pântec uriaş, torturat de foame şi sete (“preta”), reîncarnarea ca om şi naşterea ca zeu. Ultimele două dau posibilitatea atingerii, în noua existenţă, a Nirvanei.

Însuşi întreg universul poate lua, pentru budişti, forme diferite de viaţă, în trei planuri de existenţă:

1) Lumea desfătării, unde există desfătare pentru cele cinci simţuri;

2) Lumea formei, împărţită, la rândul ei, în patru lăcaşuri, de unde lipsesc simţul gustului, mirosului şi cel tactil;

3) Lumea fără formă, în care este inclusă doar mintea, ca element al perceperii şi cunoaşterii. Cel care posedă cunoaşterea (“prajna”) este eliberat de orice legături cu lumea reală, a simţurilor, trăirilor şi senzaţiilor, deoarece el ştie că toate acestea sunt trecătoare şi dureroase. Această stare e asociată cu starea supremă, din Nirvana, loc ce nu mai este supus timpului.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News