Nascuti pentru orfelinate

Nu cunosc caldura bratelor materne, insa tanjesc instinctiv dupa dragostea parinteasca. Copiii abandonati in maternitati dau piept cu viata mult prea devreme. Cel mai greu e ca sunt singuri. Si daca printr-un miracol dau de urma unuia dintre parinti, se agata cu disperare de ultima speranta de a avea o familie. Din pacate, sunt trantiti inca o data la pamant de indiferenta si nemernicia celor care le-au dat viata.

In Casa “Sf. Ioan” din Bucuresti locuiesc ca intr-o familie zece copii, cu varste intre 9 si 19 ani. Fiecare are patul lui, periuta lui de dinti, prosopul lui, hainele lui, cartile lui. Merg la scoli normale. Merg la teatru si la film, au prieteni, duc o viata normala. Dar toti au un trecut asemanator: au fost abandonati de mame inca de la nastere!

Radu are noua ani si s-a nascut pentru a fi dat in adoptie. A fost parasit de mama in maternitate. Initial, vroia sa-l vanda, dar n-a reusit. “A venit in Casa in urma cu doi ani, de la Leaganul nr. 1 din Bucuresti. Fiind hiperkinetic (n.r. tulburari de atentie), in leagan era tratat ca un handicapat, desi nu este. Din cauza asta ii administrau neuroleptice, care sunt foarte puternice pentru un copil. I le-am scos noi treptat”, ne povesteste Lucian Vizitiu, coordonatorul programului Casa “Sf. Ioan”.

Mama, de 35 de ani, era decazuta din drepturi, iar tatal inexistent, in momentul in care baiatul a fost luat din leagan. “Dupa ce am incercat sa aflam cate ceva despre mama, l-am gasit pe bunic, care ne-a promis ca o s-o trimita pe mama lui Radu la noi. Aceasta a venit impreuna cu barbatul cu care traieste acum. I-au promis ca o sa vina sa-l vada de ziua lui. N-au venit. Copilul i-a sunat ca sa-i intrebe ce se intampla si i-au spus ca nu pot ajunge din cauza ninsorii, ca nu vine taxiul. N-au ajuns atunci, insa mama spune ca vrea sa-l ia inapoi”, a adaugat Lucian Vizitiu.

Mircea are 11 ani si a fost adus la “Sf. Ioan” acum doi ani. “L-am luat de la Centrul „Sf. Gavriil”, unde erau numai copii cu handicap. El nu are insa nici un handicap”, povesteste Lucian Vizitiu. Mircea a fost abandonat de mama sa cand avea doi ani. Din cauza ca tatal copilului era tigan, parintii au dat-o afara din casa pe mama.

“Dupa atatia ani, am gasit-o pe mama, iar Mircea a inceput s-o viziteze. Vazand ca relatia pe care o are in prezent cu un barbat se zdruncina din cauza copilului, femeia a inceput sa-l bata pe baiat. Acum el nu mai vrea s-o vada, de frica sa nu-l bata din nou”, explica Vizitiu. La randul ei, mama se complace in situatia actuala, deoarece nu are nici un fel de responsabilitate fata de Mircea. “Daca legislatia le-ar aplica amenzi usturatoare pentru ca nu sunt responsabili, atunci multi parinti s-ar trezi la realitate”, a completat Vizitiu.

“In momentul in care ii aducem aici, le facem o evaluare psihologica, analize medicale si certificat de nastere, in cazul in care nu au. Scopul nostru este sa le asiguram o viata sanatoasa si sa le gasim parintii, pentru a-i reintegra in familie”, ne spune Lucian Vizitiu. Multi dintre copiii care au locuit in Casa si-au gasit parintii si au fost primiti in familie. Altii au fost, pur si simplu, respinsi pentru a doua oara. “Dupa ce reusim sa-l reintegram pe unul dintre ei, ceilalti ma intreaba: „Dar mie cand imi gasiti mama, pentru ca eu sunt mai de mult aici?”. Este foarte greu sa-i spui unui copil „tu nu ai parinti”. De pilda, avem un baiat in cazul caruia nu cunoastem parintii. I s-a pus varsta la Institutul de Medicina Legala”, a adaugat Lucian Vizitiu.

Urmărește-ne pe Google News