Ne obligă Uniunea Europeană să mâncăm gândaci și greieri? În nici un caz. Care e adevărul

De unde a apărut știrea falsă?

Dezinformările sunt adesea amplificate de site-uri antieuropene sau proruse, care exploatează mici adevăruri pentru a crea povești false. De fapt, EFSA este responsabilă pentru evaluarea și avizarea noilor tipuri de hrană, asigurându-se că orice produs nou introdus pe piața europeană este sigur pentru consumatori.

Lista aprobărilor EFSA include peste 200 de ingrediente noi, precum uleiul de krill (mici crustacee marine), semințele de busuioc (diferite de planta folosită în mod tradițional drept condiment), fructele uscate de gherghin sau extractul de frunză de lucernă, Medicago sativa. Unele alimente precum semințele de chia, au devenit celebre ca urmare a beneficiilor nutriționale (bogate în fibre, Omega 3 etc.). Altele sunt pur și simplu compuși organici cu nume complicat, precum dihidrocapsiatul, care poate fi obținut atât natural (din ardei iuți) cât și prin sinteză și care are efecte benefice asupra metabolismului. 

Doar o mică parte din aceste ingrediente implică utilizarea insectelor, cum ar fi viermele galben de făină și diferite specii de greieri și lăcuste. De exemplu, Alphitobius Diaperinus, al cărui nume nu are corespondent în limba română, a fost numit impropriu „gândac de bălegar”, deși acesta din urmă desemnează o altă specie (Scarabaeus). Consumul insectelor este aprobat de regulă sub formă de pudră, adăugată ca ingredient. În viitor nu este exclusă, desigur, avizarea altor specii vegetale sau de insecte.

Cine a pus, totuși, insectele pe listă?

Ca și în cazul aditivilor alimentari, așa-numitele E-uri, Uniunea Europeană nu face decât să avizeze (sau să respingă, dacă e cazul) propunerile părților interesate și ale cercurilor științifice. În cazul hranei din insecte, o serie de studii ale unor instituții academice de prestigiu, din Massachusetts, Gdansk sau Valencia vorbesc despre beneficiile ei multiple, de la valoare nutritivă la considerente de mediu. Propunerile aparțin unor entități private interesate de aceste perspective. Uniunea Europeană este obligată să se pronunțe asupra propunerilor de autorizare a noilor alimente, sub control științific și legislativ strict. În caz contrar, oricine ar putea comercializa orice tip de hrană își dorește, inclusiv orice tip de insecte.

Argumentele pentru hrana din insecte

Pe scurt, susținătorii ingredientelor obținute din insecte afirmă că acestea sunt bogate în proteine, vitamine și alte substanțe nutritive. Totodată, procesarea insectelor produce mai puține probleme de mediu decât, de exemplu, creșterea vitelor și are un impact scăzut asupra echilibrului ecologic.

Acest lucru este cunoscut din cele mai vechi timpuri. E adevărat, în Europa, insectele sunt considerate în general un tabu alimentar, însă în țări foarte populate, precum Thailanda, India, China, Brazilia sau Mexic, sunt consumate în mod tradițional sute de specii, sub diferite forme. Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, insectele fac parte din dieta tradițională a două miliarde de locuitori ai lumii, adică un sfert din omenire.

De fapt, insectele se consumă și în Europa, încă din Antichitate. Mențiuni despre ele apar la Aristotel (larve de cicade) și Pliniu (larve hrănite cu făină și vin), dar și în Biblie. Deși inițial s-a crezut că e vorba de roșcove, cercetătorii contemporani au ajuns la concluzia că dieta lui Ioan Botezătorul, conținea, alături de miere sălbatică, lăcuste.

Conform unor teorii științifice, în etapa de vânători-culegători a omenirii, consumul de insecte era generalizat. Acestea au devenit tabu odată cu sedentarizarea omului și apariția agriculturii. Pentru culturile de cereale și nu numai, insectele au devenit dăunători și deci „dușmani”, idee care s-a extins și la alimentație.

Una din puținele țări europene în care consumul tradițional de insecte este atestat e, oricât de puțin ne-am putea aștepta, România. Aici, crescătorii de albine consumă în mod regulat, fie crud, fie prăjit sau copt, puietul de trântori, care este îndepărtat la controalele stupilor împotriva acarienilor. Și dacă asta nu e destul, să nu uităm că Apilarnilul, supliment denumit și lapte de trântor, e unul din puținele succese „de export” românești, pentru beneficiile legate de testosteron, fertilitate și imunitate.

Desigur, nici Uniunea Europeană, și nici altcineva, nu ne poate obliga să consumăm insecte, cu atât mai puțin otrăvitoare. Important e doar să înțelegem că există argumente științifice și istorice solide în favoarea consumului anumitor specii. Inovația și cercetarea, alături de controlul foarte strict exercitat de EFSA, sunt la baza tuturor deciziilor luate, în același timp fiecărui consumator fiindu-i garantat accesul la informații corecte și dreptul de a alege.

Acest articol face parte din campania EFSA #Safe2EatEU, care are ca scop informarea cetățenilor Uniunii Europene cu privire la siguranța alimentară.

Foto: EFSA

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE