Noiembrie 1957. Cel mai aspru comunism posibil îşi face de cap într-o Românie docilă, care răspunde, la foc automat, doar la comenzile partidului. Petru Groza e preşedinte al Consiliului de Stat, Gheorghe Gheorghiu-Dej e secretar general al Partidului Muncitoresc Român (PMR), prim-ministru e Chivu Stoica, iar Nicolae Ceauşescu, în vârstă de 39 de ani, urcă rapid în ierarhie, ajungând numărul 2 în PMR. În câteva zile, Uniunea Sovietică aniversează 40 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă, aşa că o delegaţie stufoasă din partea autorităţilor de la Bucureşti îşi anunţă prezenţa la Moscova, la sărbătoarea „roşie”. Dată fiind importanţa evenimentului, pe scara avionului IL-14 urcă nume mari, în frunte cu ministrul de externe, Grigore Preoteasa, cu Alexandru Moghioroş şi cu Nicolae Ceauşescu, viitor „cel mai iubit fiu al poporului”.
În catastrofă au murit patru oameni din 11
După o escală în Ucraina, la Kiev, avionul se prăbuşeşte la ora 17.48 a zilei de 4 noiembrie 1957 chiar lângă pista de aterizare a aeroportului moscovit Vnukovo! Să aibă România atâta noroc? E oare posibil? Gata, am scăpat de ceva ce atunci nu ştiam cât de rău poate fi? Nu, din păcate. Din 11 oameni aflaţi la bord, în accident aveau să moară trei membri ai echipajului, printre care şi piloţii, şi Grigore Preoteasa. Căsătorit cu Elena, dar logodit şi cu norocul, Nicolae Ceauşescu avea să scape doar cu câteva răni, conform certificatului medical, care consemna: „traumatism al părţii externe a hemitoracelui drept şi la gamba stângă. Plăgi zgâriate la faţă, mâini şi picioare.
Temperatura: 37,3 grade, stare generală satisfăcătoare”. Aşa cum amintea Mihai Novicov, translatorul aflat şi el în avionul groazei, în cartea „Moartea lui Grigore Preoteasa – catastrofa de pe aeroportul Vnukovo”, norocul lui Ceauşescu s-a dovedit ghinionul lui Preoteasa. De altfel, la înmormântarea lui Preoteasa, Nicolae a ţinut să fie printre cei care cară sicriul fostului tovarăş de partid, flancat fiind de Leonid Brejnev, viitorul secretar general al Partidului Comunist din URSS. Deşi la funeralii îşi maschează cu mâneca pardesiului lovitura de la mâna dreaptă, Ceauşescu arată incredibil pentru un om care, cu două zile în urmă, supravieţuise unei catastrofe aviatice de asemenea proporţii.
Eroare de pilotaj sau prăbuşire comandată?
Foarte multă vreme după accidentul de la Vnukovo s-a speculat că în realitate nu a fost vorba de o eroare de pilotaj întâmplătoare, ci de o „comandă” venită de la Moscova, care voia să scape de anumite personaje ale guvernului român.
De altfel, Gheorghe Gheorghiu-Dej a renunţat în ultima clipă să se alăture delegaţiei române, pretextând că are treburi importante de rezolvat în Capitală. Zvonurile au fost alimentate şi de faptul că piloţii, lucru normal pentru România acelor ani,erau sovietici.
Vnukovo, aeroportul blestemat al ruşilor
Catastrofa de la Vnukovo nu este singurul accident din istoria aeroportului moscovit, care consemnează 11 asemenea evenimente. Primul a avut loc la 11 iunie 1957, cu 5 luni înainte de drama din care Ceauşescu a scăpat teafăr. La bordul avionului Ilyuşin 14P se aflau 13 oameni, din care 5 au supravieţuit. Cel mai grav accident din istoria aeroportului Vnukovo s-a întâmplat la 17 martie 1979, când avionul Tupolev 104B s-a prăbuşit la puţin timp după decolare, din cauza faptului că greutatea transportată depăşea cu mult limitele admise. Din cei 106 oameni aflaţi la bord au murit 86.
Mai mult, la 23 de ani după accidentul de la Vnukovo, Ceauşescu a fost din nou la un pas de moarte
Atentat cu icre de Manciuria
În 1980, la o masă festivă organizată cu ocazia zilei de 1 mai, apropiaţii lui Ceauşescu au consumat icre în care se aflau cioburi de sticlă. Securitatea a intrat în alertă, crezând că este un atentat la viaţa preşedintelui României.
Episodul este relatat de istoricul Teodor Filip în cartea „Secretele USLA”: „Prin 1980, s-a dat de 1 mai o recepţie festivă restrânsă. În meniu erau şi icre de Manciuria pe rondele mici de pâine. Stefan Andrei (n.r. – ministrul afacerilor externe) şi Gheorghe Oprea (n.r. – prim-vice-prim-ministru) au simţit cioburi de sticlă în gură. Tovarăşu’ nu gustase, pentru că ţinea regim. L-au chemat pe generalul Neagoe. «Bă tâmpitule, ce ne-ai dat să mâncăm?». Neagoe a ordonat să se strângă icrele de pe masă. I s-a raportat şi lui Ceauşescu. «Cineva a vrut să mă omoare!», a urlat acesta. «Dacă ajunge un ciob de sticlă în sânge, pleacă spre inimă şi nu-l mai scoţi»”.
Magazionerul scăpase borcanul pe jos
Ancheta a început pe loc, toţi gândindu-se să dezlege misterul tentativei de omor. Unul din securiştii implicaţi povesteşte în cartea lui Filip. „Neagoe l-a chemat pe şeful de contrainformaţii. Telefonul de la bucătărie, pe care îl ascultam permanent, ne-a salvat pe toţi. Am derulat casetele şi am pus telefoanele de acasă sub ascultare. Aşa am aflat ce se întâmplase. Omul de la magazie s-a dus să pună 300 de grame de icre pentru protocol. Era în magazie un borcan de 5 kilograme. A băgat lingura de lemn şi a pus icrele pe o hârtie cerată. A aplecat borcanul şi l-a scăpat jos. S-a dus şi l-a sunat pe şeful lui. «Veniţi că am scăpat borcanul!» În meniu erau trecute icre de Manciuria şi nu mai aveau de unde lua imediat altele. Au ales nişte icre mai curate, iar cele cu cioburi le-au pus în alt borcan, pe care l-au îngropat. Cu tot cu icre. I-am luat la rând. Am început cu şeful lor. Îl ajutasem şi ne ajuta şi el pe noi în probleme specifice. Tovarăşul îl ştia de mult. Nu puteam să-l dăm afară, chiar dacă voiam noi. La început, n-a vrut să recunoască, dar l-am luat cu elemente concrete. L-am dus să dezgroape borcanul. I s-a raportat tovarăşului tot. L-au pus şef la Intercontinental!”.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!