Nichita s-a făcut preș în fața amantei: «Sunt omul care vrea să stea la picioarele tale, chiar dacă îi dai cu piciorul»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sătulă de agresivitatea celui care o vreme i-a fost amant, Adina a încercat să-i dea papucii, dar edilul i-a cerşit, cu disperare, încă o şansă. Ziarul Libertatea vă prezintă înregistrarea unei discuţii pe care primarul şi fosta amantă în vârstă de 33 de ani au avut-o în contextul unei despărţiri iminente.
Iubirea interzisă dintre Nichita şi frumoasa angajată a primăriei a devenit subiect public în momentul în care procurorii DNA i-au bătut la uşă bărbatului din fruntea oraşului moldav. În paralel cu cercetările din dosarul de instigare şi abuz în serviciu au ieşit la iveală aspecte din viaţa intimă a celor doi. Când amantlâcul nu a mai fi putut fi ascuns în nici un chip, Adina a început să se plângă, la început mai voalat şi apoi făţiş, că iubitul ei, primarul, o cam bate şi îi spionează fiecare mişcare. Anchetatorii anticorupţie au descoperit chiar că Nichita folosea poliţiştii locali ca pe propriii detectivi angajaţi să-i urmărească iubita căreia îi transformase viaţa într- un calvar. Decisă să rupă relaţia, Adina s-a lovit de refuzul bărbatului, care i-a cerşit încă o şansă. O înregistrare făcută în toamna anului trecut, în posesia căreia au intrat reporterii ziarului Libertatea, îl plasează pe Nichita în postura unui ins terminat din dragoste, care este în stare de orice pentru a nu-şi pierde iubita, la picioarele căreia, aşa cum o spune chiar el, ar vrea să stea. Că nu e un animal, că se poate schimba... Că tânguielile masculine nu au avut nici un efect asupra femeii o dovedeşte faptul că, până la urmă, relaţia s-a rupt...
Cuprins:
Discuţia dintre cei doi
Baronul-primar îşi spiona amanta pe banii primăriei
O poveste de amor şi gelozie i-a transformat pe poliţiştii locali din Iaşi în agenţi de filaj, aflaţi în subordinea primarului Gheorghe Nichita. Ca într-un film de spionaj, edilul îi punea pe foştii gardieni publici să o supravegheze pe fosta lui secretară Adina Samson. Pe 1 mai 2015, baronul Nichita a făcut cunoştinţă cu răcoarea arestului, fiind reţinut pentru 24 de ore. Chiar dacă era acuzat că a folosit în interes personal banii primăriei, judecătorii de la Tribunalul Bucureşti au considerat că edilul nu este pericol public şi l-au lăsat liber. E drept, l-au pus sub control judiciar, însă acesta nu-şi duce traiul la puşcărie, ci se bucură de confortul propriei case şi de facilităţile oraşului pe care l-a păstorit înainte ca iubirea să-l determine să comită fapte penale.
Toamna edilului moldovean
Gheorghe Nichita: «Nu te vreau în sensul că vino şi te culcă cu mine, nuuu»
Pe Gheorghe Nichita, primarul Iaşiului, viaţa l-a trântit undeva între Hamlet şi Agamiţă Dandanache. Îl ascultăm şi... aici ar fi fost normal să spunem “nu ne vine să credem”, dar, din păcate, n-avem nici o îndoială. Dom’ primar îşi nechează amorul - şi dracii pătimaşi aferenţi - faţă de iubita lui cât p-aci secretă, Adina. Fata l-a înregistrat în timp ce el, ca un Cicero mai mic, îşi sleia arta oratorică de toţi pereţii. În paranteză fie spus, ascultându-l pe dom’ Gheorghe, ne-am amintit de modistul sentimental Cătălin Botezatu - pe care, tot aşa, l-a înregistrat amantul acum câţiva ani, în timp ce creatorul de surtuce şi chiloţi se ruga de el să-i mai dea o şansă, cu argumentul suprem “te iubesc de mă biiiip! pe mine” (căci nu-i frumos să scriem “te iubesc de mă cac pe mine”, deşi croitoraşul cel viteaz chiar aşa a zis). Dar măcar Botezatu trăia din ţoalele lui, nu se adăpa din banul public.
Edilul ieşean nu se poate molcomi la gândul că amanta s-a săturat de dânsul. În disperare de cauză, scoate din laringe perle care vor intra, probabil, în istoria penibilului neaoş. Nichita, acest Bill Clinton al Moldovei, are argumente bubuitoare. “Nu-i nevoie să te iau de nevastă”, o linişteşte el pe Adina. Ca şi cum femeile asta îşi doresc: să nu le mai piseze bărbaţii atâta să se mărite cu ei. Fata îşi construieşte apărarea şi îi explică: “Nu ştiu... nu simt!”. Parcă-i în bancul ăla cu anestezistul, dar mă rog. În orice caz, el nu pricepe de ce ea nu simte nimica-nimica. Păi, chiar aşa? “Poate dacă-i frumos şi asta, poate că ai să simţi!”, insistă el cu pipăiala verbală, cu o falnică demnitate de politician. Ar promite orice, aproape că te convinge că, dacă- i mai dai o şansă, va fi blajin ca un miel bălţat. Totuşi, se dezice de regnul cu multe picioare: “Nu sunt animalul ăla care-l fugăreşti în tine”. Câtă splendoare, câtă pitorească fleşcăială, câtă metafizică!
“De-o viaţă-ntreagă sunt în luptă cu toţi”, mai gâlgâie Nichita o filă de istorie. Mă rog, nici Napoleon nu s-a bătut chiar toată viaţa, îşi mai făcea timp şi să se culce cu biata contesa Walewska, şi s-o facă geloasă pe doamna de Recamier, în fine, chestii de-astea soldăţeşti. Dar măcar muierile alea n-aveau reportofoane, ca să afle pe urmă toată armata de fusilieri-grenadieri cu ce se ocupă şefu’ în pauza dintre două cafteli cu duşmanul. Primarul ieşean mai cădelniţează, în faţa Adinei: “De-o viaţă-ntreagă încasez pumni şi-n nas, şi-n gură, şi de toate”. Nu vrem să ştim ce-a vrut să spună prin “de toate”.
Dar adevărata nobleţe, adevăratul moţ de pe savarină e concluzia lui zguduitoare: “Şi nu te vreau în sensul că vino şi te culcă cu mine de zece ori sau de-o sută de ori, nu!”. La acest moment, am fi dat orice s-o auzim pe Adina spunând: “Aaa, nu? Păi, dacă nu vrei chiar de-o sută de ori, atunci poate reeşalonăm, negociem la un... să zicem... patruzeci de culcări pe an, nu mai mult. Aşa e ochei?”. Dar ea nu a zis aşa ceva, pentru că s-ar fi ivit două riscuri majore, având în vedere că musiu nu prea ştie de glumă. Fie el spunea “Daaaa”, iar fata dădea de dracu’, fie el spunea “Nuuu”, iar presa pierdea bunătate de subiect de prima pagină. (Simona Catrina)
