Nicolae și Elena Ceaușescu, aventuri de îndrăgostiți în închisoare. Cum au mituit gardienii ca să fie lăsați într-o „casă conspirativă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cei doi tineri care aveau să formeze vreme de aproape 25 de ani cuplul dictatorial al României s-au cunoscut în 1940, cu puțin timp ca Nicolae Ceaușescu să fie închis pentru încă trei ani. În volumul „Tovarășa” scris de Lavinia Betea, sunt dezvăluite întâlnirile secrete ale celor doi, cu complicitatea gardienilor de la Penitenciarul Jilava, unde Nicolae era încarcerat. În plus, este relatată și copilăria Elenei, care provenea dintr-o familie săracă, cu un tată vânzător de prăvălie.
Cuprins:
„Elena Ceaușescu (Petrescu) mam născut în comuna Petrești, jud. Dâmbovița, în anul 1919 la 7 ianuarie. Părinți se numesc Nae și Alexandrina ocupația agricultori avere 4 hectare de pământ și casă de locuit, între 1926-1930 am făcut școala primară în com unde mam născut”.
Greșelile gramaticale, pe cât de ciudate ar părea, aparțin autoarei. Nimeni alta decât Elena Ceaușescu, prima doamnă a României din 9 decembrie 1967 până pe 22 decembrie 1989. Și este doar o parte din „autobiografia” scrisă de mână de fosta domnișoară Petrescu, pe 5 decembrie 1949, la 33 de ani, atunci când aveau loc verificările membrilor de partid.
„Lenuța lui Briceag”, de la magazinul din sat
Elena s-a născută într-o familie săracă. „În sat, fetei i s-a spus Lenuța lui Briceag. Tatăl primise acea poreclă după ce și-a deschis prăvălie. Vindea sare, zahăr, ață, ace, cuie, gaz, cum i se zicea prin partea locului petrolului pentru lampă. Poate țuică de casă și tutun cultivat în sat. Comercializa, desigur, bricege, de unde și porecla. Știutor de carte, țăranul cu prăvălie avea legături aparte cu primăria. Scria și compunea jalbele consătenilor”, notează Lavinia Betea, în cartea „Tovarășa”, scoasă de Editura Corint în acest an.
Elena a început școala primară la șapte ani, doar că documentele pe numele Petrescu N. Elena din anii 1926-1930 au dispărut. Conform sursei de mai sus, foile matricole ar fi fost furate din dulapul de fier al școlii într-o noapte, chiar în 1989. Faptul l-au pus în seama Securității.
Alții au spus că, imediat după execuția Ceaușeștilor, le-au dus la București, unde urmau să fie publicate, ca poporul să afle că «academiciana» a fost repetentă. Se bârfise prin sat mai demult că, în clasa a IV-a, fata a rămas repetentă, iar mai apoi clasa a V-a nu a reușit să o mai termine.
Cert e că avea patru clase, iar până la 17 ani a trăit în satul natal. „Talia suplă, ten măsliniu, ochi deschiși la culoare, păr arămiu și bogat. Mergea la bal și la horă, văzându-și de treabă. Lenuța învățase să gătească, să țină casa curată, să coasă, să tricoteze, să croșeteze”, se arată în biografia scrisă de Betea. Iar la începutul lui 1936, aceasta a plecat la București, în căruța unui văr, nu înainte să tragă pe cap o căciulă de lână.
„Lenuța făcea pași spre emancipare”
În autobiografia scrisă de Elena se mai arată: „am venit la București, am intrat ca ucenică la fabrica Lantex în urma unei acțiuni am fost concediată. am lucrat la fabrica Texca până în 1937 am intrat la fabrica Minerva”. Lavinia Betea notează că „Lenuța făcea pași spre emancipare. După moda orașului, fetele de la țară începeau prin a-și tăia cozile. (...) Pare simpatică și dezghețată, pare și îndrăzneață. Pare o oarecare, dacă nu i-am cunoaște viitorul”.
După propria autobiografie, domnișoara Petrescu a intrat în contact cu organizația comunistă de tineret: „Din 1936 am participat la ședințele Sindicatelor Unite din Șerban Vodă, în 1937 am început să lucrez pentru apărare până în 1939, când s-a format comisia pentru tineret am luat parte și am început să lucrez pentru U.T.C.”.
Este anul când intră în rândurile Partidului Comunist din România și anul în care viitorul ei soț, pe care nu-l întâlnise încă, Nicolae Ceaușescu, este condamnat în lipsă la 3 ani de închisoare pentru continuarea propagandei comuniste. Aceasta a fost prima sa condamnare. A mai urmat una în 1940, iar în această scurtă perioadă de libertate a cunoscut-o pe Elena Petrescu, activistă comunistă din București.
Gardieni mituiți pentru întâlniri secrete în timpul pușcăriei
„Niciodată n-a vorbit despre cum și-a întâlnit bărbatul. El, cu atât mai puțin. (...) Tânărul a fost de la început și în mod definitiv subjugat de farmecul ei”, se arată în carte. În timp ce poetul Eugen Jebeleanu l-a descris pe Ceaușescu, într-un reportaj publicat în 1939, ca fiind „scund, cu ochii mici și vioi, două boabe de piper” și care „vorbea repezit”.
Chiar dacă era încarcerat la închisoarea din Jilava, Ceaușescu a continuat întâlnirile cu Elena, profitând de permisiunea primită din partea conducerii penitenciarului de a primi tratament stomatologic la Spitalul Militar.
Betea dezvăluie în carte episoade neștiute despre relația dintre cei doi: „Asumându-și riscuri enorme, îndrăgostiții au pus la cale câteva întâlniri, în 1941. Lenuța a mărturisit de asemenea «păcatul», sancționat cu «avertisment» pentru încălcarea conspirativității (l-a dus pe tov. Ceaușescu împreună cu gardianul ce-l însoțea într-o casă conspirativă a C.C. UTC). Logodnicii se «abătuseră» repetat, secondați de gardian. L-au mituit să închidă ochii și să schimbe drumul. În loc de dentist, se îndreptau spre casa conspirativă stabilită de Lenuța. Au mituit, desigur, și dentistul, ca să certifice tratamentul deținutului”.
Apoi, Ceaușescu a fost transferat în 1942 la Caransebeș, iar un an mai târziu la Văcărești, dar la terminarea detenției, în 1943, nu a fost eliberat, acest lucru întâmplându-se abia pe 4 august 1944.
Legenda Ceaușeștilor trimite la basmul Cenușăresei, dar cu final horror. S-a țesut pe fundalul unui secol care își depășise trecutul atât în descoperiri binefăcătoare, cât și în violență. Lenuța din Petrești a fost contemporana lui Marie Curie, Sirimavo Bandaranaike, Simone de Beauvoir, a Gretei Garbo, Evei Peron, Indirei Gandhi, Goldei Meir și a altor celebrități care au modificat reprezentarea potențialităților feminineLavinia Betea, autoarea volumului „Tovarășa”, tipărit de Editura Corint:
Nuntă secretă, cu mai puțin de două luni înainte de nașterea primului copil, Valentin
După cel de-al Doilea Război Mondial, Ceaușescu a fost numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist și a decis că e momentul să facă pasul cel mare. A cerut-o de soție pe Elena Petrescu.
Conform actului de căsătorie nr. 2592/947, cu două zile înaintea Crăciunului din 1947, Nicolae și Elena s-au căsătorit la București. „Nimeni nu cunoaște circumstanțele și desfășurarea ceremoniei”, notează Betea în cartea „Tovarășa”. Primul copil al cuplului, Valentin, s-a născut pe 7 februarie 1948, peste un an, pe 1 martie 1949, a venit și o fetiță, Zoia, iar pe 1 septembrie 1951 se naște Nicu, al treilea copil al soților Ceaușescu.
„Nu s-a aflat ca vreun preot să fi botezat copiii Ceaușeștilor ori ca aceștia să fi avut nași. După decenii însă, Zoia s-a botezat. Însoțită de o verișoară, cu o mașină din dotarea serviciului de pază și protecție a demnitarilor, s-a adresat preotului unui sat din apropiere de Giurgiu”, dezvăluie Lavinia Betea.
După șase ani de la nașterea lui Nicu, Elena Ceaușescu ocupă funcția de cercetător științific la Institutul de Cercetări Chimice din București (ICECHIM), iar pe 15 noiembrie 1964, aceasta preia funcția de director al ICECHIM „cu un salariu brut lunar de 3.500 de lei”.
Pe 9 decembrie 1967 devine prima doamnă a României, ca peste doar nouă zile să primească titlul științific de „doctor inginer”, deși cunoștințele ei în chimie se limitau doar la noțiuni elementare. Din acest moment, istoria consemnează traseul Elenei și al lui Nicolae Ceaușescu, devenit președintele României.
A urcat pe scara puterii într-un timp când victoria candidaților la președinția Statelor Unite ale Americii depindea în bună măsură de telegenia și prestația nevestelor. În istoria secolului celor mai mari descoperiri științifice, performanța ca o semianalfabetă să treacă drept «savantă de renume mondial» e însă unică.Lavinia Betea, autoarea volumului „Tovarășa”, tipărut de Editura Corint:
FOTOGRAFII: Fototeca online a comunismului românesc
