Ma simt putin ciudat sa va spun ca la varsta de 35 de ani sunt indragostita de un barbat divortat de aceeasi varsta cu mine. Sunt casatorita de 17 ani, am un baietel de 16 ani, dar in aceasta casatorie ceva nu merge. Sotul imi arata ca ma iubeste, desi stie de relatia mea cu acest barbat, care dureaza de doi ani. Se mai supara pe mine, dar a zis ca e viata mea si fac ce vreau cu ea, dar eu simt ca nu e bine. Am vrut sa divortez de doua ori pentru a fi cu iubitul, dar nu am putut. Acest barbat cu care am vrut sa plec si sa incep o alta viata m-a inselat de trei ori si este intr-o cautare permanenta. Poate ca si eu am o vina din cauza ca nu ma hotarasc ce vreau de la viata. Imi spune ca ma iubeste si sa fiu a lui, dar cand ne certam din diferite motive cauta pe alta si asta ma face sa cred ca asa va face si cand
vom fi impreuna. E o poveste lunga care parca nu se mai termina. Nu stiu ce sa va spun mai mult si mai repede ca sa ma intelegeti. De multe ori cred ca am innebunit, dar gandul imi fuge tot timpul la acest barbat cu care ma vad si vorbim in fiecare zi. Am plecat chiar de acasa dupa ce am bagat actele de divort, stiind ca m-a inselat si am suferit enorm. Am vrut chiar sa-mi pun capat zilelor – chiar daca asteptam un copil de la el, sarcina pe care am pierdut-o – cand m-a inselat. El ma insela cand eram certati, dar este foarte atent, tandru si iubitor. Sotul meu este mai rece, preocupat de alte probleme, am incercat sa vorbesc cu el, poate indreptam lucrurile. M-a iertat, chiar m-a rugat sa vin acasa ca sa o luam de la capat, dar el este la fel, mai ales ca dupa toate cele intamplate nici nu ma astept la altceva. Cand am plecat cu iubitul nu am putut sta decat o zi, m-am tot gandit la sot care a ramas singur, suparat, ranit, bolnav. Este intr-adevar bolnav si mereu imi spune ca lui ii va fi foarte greu sa-si gaseasca pe cineva alaturi de care sa-si petreaca restul zilelor.
Toate acestea cred ca mi se intampla pentru ca am fost tinuta tot timpul in casa, nu aveam voie pana tarziu afara, nu aveam voie cu baietii, parintii ma certau si ma bateau.
M-am casatorit foarte tanara si nu am cunoscut lumea, poate de aceea am aceasta dorinta de aventura si distractie. De ce acum, de ce la varsta asta, cu un copil asa de mare. Am o situatie frumoasa, la care as fi in stare sa-i dau cu piciorul pentru a trai alaturi de barbatul care cred ca uneori isi bate joc de mine. M-am intors la sot, care m-a iertat, dar simt ca nu pot sta. Copilul cunoaste situatia, a fost de acord sa mearga cu mine, se intelegea cu celalalt dar intoarcerea mea acasa
l-a dezgustat. Nu stiu ce sa fac, pentru ca inima imi spune una iar ratiunea alta. E foarte greu, tin la amandoi, dar nu-mi iubesc sotul asa cum il iubesc pe celalalt. Nu stiu daca l-am iubit vreodata. Am fugit cu el ca sa scap de problemele de acasa, alt barbat nu cuoscusem pana atunci, ne-am zbatut impreuna ca sa crestem copilul si sa ne facem o casa, fara sa ma gandesc la mine, pana a aparut acest barbat care m-a facut sa inteleg ca altceva in afara obligatiei de sotie nu exista. Nu stiu daca m-am facut inteleasa, am incercat sa spun multe in cateva randuri. Daca aveam bani consultam un medic, uneori am impresia ca am luat-o razna. Nu-mi pot controla sentimentele fata de sot si de iubitul-amant. Le spun tot ce simt, amandoi ma vor, iar mie imi este greu sa aleg.
Mii de multumiri
Irina V., Bucuresti
Nimeni nu-ti poate spune ce sa faci, e alegerea ta
Draga Irina, nu cred nici pe departe ca esti singura care trece printr-o astfel de dilema. Te inteleg, fericirea este nazuinta noastra a tuturor, iar dragostea este un sentiment pe care nu-l putem controla. Cred ca asta este si partea frumoasa a iubirii, iti poate umple inima de fericire dar, in acelasi timp te poate duce pe drumul pierzaniei. Nu ai fi nici prima nici ultima a carei viata este distrusa de sentimentele care nu mai pot fi controlate.
Multi te vor condamna, multi vor spune ca ai innebunit si te vor acuza pentru nedreptatea care o faci sotului tau. Dar tu iubesti, iubesti cu inima, cu sufletul, iubesti cu toate simturile. Asta este tot ce conteaza pentru tine. Nu stiu ce sfat sa-ti dau, nu stiu ce sa scriu sa nu starnesc mania cititorilor acestei rubrici. Eu stiu ca fericirea este mai presus de orice, iar cand iubesti asa cum iubesti tu nimic nu mai conteaza. Nu este vina nimanui ca ti-ai gasit marea dragoste abia la 35 de ani. Puteai sa o gasesti la 80. Ma intrebi daca ai fi mai fericita alaturi de actualul iubit? Asta cred ca nici Dumnezeu nu o stie. Orice cale vei apuca, oricum vei fi bantuita de regrete.
Te afli la un moment de rascruce al vietii, si mereu te vei intreba daca nu cumva ti-ar fi fost mai bine daca ai fi apucat celalalt drum. Nimeni nu-ti poate spune ce sa faci, e alegerea ta.