MENIU CAUTĂ

O zi din viața Mădălinei Turza, mama unui copil cu dizabilități, care se luptă să ajungă în Parlamentul European

Florinela Iosip
  • Mădălina Turza este unul dintre cei trei candidați indepedenți români pentru funcția de europarlamentar și activistă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități
  • Și-a lansat candidatura în 21 ianuarie, când este ziua fetei sale Clara, ca simbol al luptei pentru persoanele care trec prin aceeași suferință
  • Un candidat independent din țara noastră are nevoie de 100 de mii de semnături ca să se înscrie în cursa pentru europarlamentare
  • Comparativ, în Bulgaria ai nevoie de numai 10.000 de semnături, iar în Suedia nu-ți trebuie niciuna

 

de Florinela Iosip
Până unde poate ajunge mama unei fete cu Sindromul Down, dezamăgită ani la rând de statul român pentru că nu face nimic în vederea integrării copiilor cu dizabilități? Poate chiar până la Parlamentul European.

Mădălina Turza (40 de ani) este mama unui fete cu sindrom Down și președinta Centrului European pentru Copiii cu Dizabilități. După 10 ani de activism în România, unde, spune ea, s-a luptat adesea cu morile de vânt, vrea să facă un pas mare. Să candideze la Parlamentul European . „Rezistența la schimbare este foarte mare la noi”, afirmă pe un ton apăsat.

Mădălina Turza, pe treptele din fața sediului Consiliului Național al Audiovizualului (CNA)

Mii de părinți alături de ea

Nu este singura care crede asta. Mii de părinți, care au copii cu sau fără dizabilități, o susțin să candideze ca independent la Parlamentul European.

Pentru asta se implică cu toate puterile și resursele de care dispun. Mulți dintre ei au cutreierat străzi întregi și au mers la rude sau alte cunoștințe ca să strângă semnături. Un părinte care deține o tipografie a ajutat-o să printeze mii de pliante pentru campania electorală. Alții i-au donat chiar și topuri de hârtie sau sume modice de bani. Împreună au reușit în doar o lună (de când a fost publicate modelele de liste) să strângă 70.000 de semnături pentru Mădălina.

Acum, mai are nevoie de încă 30.000 pentru a ajunge pe buletinele de vot. Timpul pentru toată această echipă se scurge într-un ritm alert. Mai poate colecta semnături până pe 26 martie ca să se poată înscrie la Biroul Electoral.

„O echipă de patru mame nebune și o copilă deșteaptă foc”

Mădălina Turza și-a anunțat candidatura pentru europarlamentare în data de 21 ianuarie, când fiica sa, Clara, a împlinit 14 ani. Persoana de la care a pornit ideea a fost soțul său. „Ne uitam într-o sâmbătă la televizor și vedeam cum parlamentarii adoptă iar măsuri care discriminează persoanele cu dizabilități. Și-atunci soțul meu îmi spune: Băi, dar de ce nu te duci tu la Parlamentul European? Păi nu am fost de atâtea ori cu petiții, campanii? Nu, nu. Să te duci ca parlamentar, îmi zice el. Acela a fost momentul în care m-am decis să încerc”, povestește Mădălina.

Echipa cu care coordonează această campanie la firul ierbii este formată din 4 „mame nebune” și Andrada, o „copilă deșteaptă foc”, după cum îi place să o alinte.

Claudia o ajută pe zona de social-media, Denisa îi realizează materialele video, ea fiind „mai artistă, Georgiana vine cu un background juridic solid și este activistă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități de peste 20 de ani. Andrada, mezina grupului, are 23 de ani și își pune în valoare cunoștiințele de jurist de 4 ani în echipa Mădălinei.

Cum arată o zi din zbuciumul cursei electorale

Am petrecut o zi cu Mădălina Turza ca să vedem cum arată ziua unui candidat independent prins într-o cursă contra-cronometru.

Marți, ora 09:45. Mădălina ajunge la Consiliul Național al Audiovizualului (CNA). E puțin agitată fiindcă este o zi importantă pentru ea și persoanele cu dizabilități. S-a culcat la 3 în noaptea trecută, a stat să sorteze liste cu semnături din toată țara, iar acum CNA este pe cale să voteze dacă va solicita televiziunilor să difuzeze primul clip electoral prin care se atrage atenția că și persoanele cu dizabilități au dreptul la vot.

În sala de ședințe, clipul făcut de echipa Mădălinei e primul pe ordinea de zi. Până să ajungă în fața membrilor Consiliului bate ușor din picior. În mâini are o agendă cu un chip de copil pe care scrie „Dacă nu învăț cum îmi predai tu, învață-mă cum pot eu”. „Sper să nu ne zică nimic de rău”, îmi spune ușor șoptit.

Clipul arată o tânără cu deficiențe de vedere, un adolescent în scaun cu rotile și o femeie surdo-mută care transmit că vor să participe în procesul electoral. Difuzarea clipului este votată rapid și în unanimitate de membrii CNA. „Vă mulțumim mult de tot!”, exclamă Mădălina cu inocența unui copil.

Spune că întregul concept nu l-a gândit pentru ea, ci pentru oamenii cu dizabilități. „Sunt mulți care nu pot citi sau auzi ce spun politicienii în dezbaterile electorale sau care nu pot înțelege ce scrie pe buletinul de vot. Or, ei ar vrea să voteze. Dar cum poți să pui ștampila pe ceva ce nu cunoști?”, reclamă Mădălina care adaugă că o altă problemă este lipsa de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități locomotorii în secțiile de votare.

Se oprește un minut în fața clădirii ca să facă un live pe Facebook pentru a anunța decizia CNA.

În curând ne vom îndrepta spre CNCD pentru că tot astăzi au loc audierile în cazul afirmațiilor făcute de Ecaterina Andronescu cu privire la copiii cu nevoi speciale care ar trebui puși în clase separate.

Munca voluntară se întoarce înzecit

Tânăra Andrada este deja acolo. Profit de momentele de așteptare și o întreb cum a reușit să obțină sprijinul a mii de părinți. „Sunt extrem de recunoscătoare și bucuroasă. Suntem ca o mare familie. Simt că munca voluntară de peste 10 ani pe care am dus-o pentru respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, mai ales în vederea integrării tuturor copiilor în sistemul de învățământ, mi se întoarce acum înzecit”, spune zâmbind.

Povestește cum în toți acești ani, a luat la pas zeci de orașe, comune și sate. Cunoaște o Românie pe care rareori o văd oamenii. Vorbește despre România celor aproape 800 de mii de persoane cu dizabilități. Mădălina, de la bun început, le-a spus că trebuie să fie puternici și să lupte pentru respectarea drepturilor pe care le au în calitate cetățeni ai statului român.

Peste 30.000 de mii de copiii cu dizabilități segregați în școli speciale

Așa a ajuns la concluzia că ar putea să facă mai multe pentru persoanele cu dizabilități, și mai ales pentru copii, numai din Parlamentul European.

Spune că, deocamdată, la nivelul Uniunii Europene există doar o convenție cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități. Asta nu înseamnă că documentul nu trebuie respectat de statele membre. Problema constă în faptul că o convenție nu prevede și mecanisme clare de control, respectiv de sancționare. „De aceea vrea să aduc în Parlamentul European planul unei directive care să impună niște standarde minimale, începând de la nașterea copilului până la integrarea sa pe piața muncii. Dacă nu avem o directivă, fiecare stat gestionează problemele persoanelor cu dizabilități după cum consideră, iar în România situația este dezastruoasă”.

Peste 30.000 de mii de copiii cu dizabilități segregați în școli speciale, numeroase abuzuri în centrele pentru persoanele cu dizabilități și, de curând, buget 0 pentru ele, fiind lăsate la mâna autorităților locale.

Acestea sunt principalele probleme ale sistemului reclamate de Mădălina Turza, pe care vrea să le atace pe două fronturi. O dată, prin inițiativa civică „Europe CARES”, prin care a unit părinți cu copii care au dizabilități din 7 state membre UE. Împreună au realizat un proiect de directivă pentru protecția și incluziunea persoanelor cu dizabilități. Al doilea front îl reprezintă funcția de parlamentar european. Cel din urmă ar fi mult mai rapid pentru că ar putea să pună proiectul direct pe masa legiuitorilor, mai explică Mădălina.

O victorie pentru care a muncit mai bine de opt ani

Mădălina, la birou, îi arată reporterului Libertatea o fotografie cu unul dintre cei mai aprigi susținători ai ei

Una dintre cele mai importante schimbări pe care le-a produs în sistemul educațional, pentru care a trebuit să muncească opt ani, a fost modificarea unui act normativ prin care copiilor cu dizabilități li se recunoaște în sfârșit dreptul de a învăța în școlile de masă.

Acum, însă, trebuie dusă o altă bătălie: pregătirea școlilor în vederea integrării acestor copii. „Trebuie să formezi profesorii, să adaptezi programa școlară, să accesibilizezi unitățile de învățământ și multe alte lucruri”, mai adaugă candidata.

Povestea e întrerupta de revenirea la realitatea concretă. La CNCD audierile durează 10 minute. Ne îndreptăm către sediul organizației.

E un apartament luminos cu două camere, în apropiere de zona 13 septembrie. În camera mare e o tablă mare pe care e scrisă strategia de campanie. În partea de jos sunt desene cu flori, copii și un soare care zâmbește. „Le-au desenat copiii care au venit aici cu părinții lor. Nu le-am șters pentru că mai colorează puțin locul”.

Semnături, scrisori, fotografii

Pe biroul mic se află un teanc cu 1.000 de semnături. Și astăzi așteaptă câteva pachete doar de la FAN Curier. Prima tură vine cu semnături din Prahova, Câmpina, Sibiu, Argeș.  Le deschide unul câte unul. Sunt de la părinți care au mers în teritoriu și au colectat, fiecare în parte, zeci sau chiar sute de semnături. Fiecare în limita timpului disponibil, dar cu tot sufletul implicați.

Dragă Doamnă Mădălina,

Eu sunt o persoană simplă și mama unui copil cu dizabilități. Am încercat să strâng cât am putut…Sper să fie de ajutor.

Cu drag,

Iuliana Gigica

Acesta este doar unul dintre mesajele emoționante pe care Mădălina le-a primit astăzi, pe o foaie de-un verde primăvăratic. Alții părinți îi lasă chiar fotografii cu copiii cu dizabilități. Este felul lor simplu, dar profund, de-ai reaminti că are pentru cine să lupte.

În următoarele ore vin pachete din Galați, Olt, Slatina, Alexandria, Fălticeni și comuna Cosmești Vale. Sosesc atât liste complete, cât și liste cu o singură semnătură, dar toate sunt prețuite în aceeași măsură de echipa Mădălinei.

„Spune-mi tu ce partid primește asemenea scrisori și fotografii!? Oricare va fi rezultatul, eu mă simt o câștigătoare”, spune Mădălina încrezătoare.

Apoi o roagă pe Andrada să sune la BEC să întrebe până la ce oră pot sosi în data de 28 martie ca să depună semnăturile. „Doamne, sper să ne lase la oră cât mai târzie ca să avem timp să le îndosariem pe toate!”

Cei de la Biroul Electoral îi spun Andradei că, în cazul în care vor strânge suficiente semnături, trebuie să se prezinte la sediul instituției la ora 15.00.  După ce închide telefonul, tânăra ia regulamentul BEC la puricat, subliinind conștincioasă tot ce este important.

Semnături la ușă

La sediul organizației, Mădălina studiază cu atenție listele de semnături

Soneria de la ușă suna pentru a nu știu câta oară. De data aceasta este o mamă cu două fete. Cea mică are doar un an și o poartă în brațe. Fata mai mare, cu părul ca o cosânzeană, are 6 ani. A adus câteva liste de semnături. „Am strâns de la rude și cunoștiințe. Am vrut să-ți aduc mai multe, dar sunt legată de asta mică”. Mădălina le primește cu zâmbet larg pe față și o îmbrățișează. Îi spune că fiecare semnătură este importantă, după care o întreabă cum merge cu fata la grădiniță. „Cum să meargă? Mi se plânge de colegii care se iau de ea, iar educatoarea nu face nimic. În fine… Probabil îi este greu pentru că sunt prea mulți copii în aceeași grupă”.

E ora 17.00, iar Mădălina trebuie să meargă cu fata ei la spital pentru niște analize de rutină. Nu are cine să o ducă pe cea mica, soțul ei fiind plecat din oraș.

Ziua de lucru e departe de a se fi terminat, dar în profesia de mamă Mădălina nu accepta ca presa să o însoțească.


Citește și:

FOTO & VIDEO | Bucureștiul văzut din scaunul cu rotile al unui tânăr de 18 ani. 10 lucruri pe care să ni le amintim când ne plângem că ne e greu să circulăm

Principiile de viață a patru femei cu dizabilități, puse sub lumina reflectoarelor, într-un shooting inedit de modă

Citește mai multe despre cna, dizabilități, Investigații şi Reportaje și Parlamentul European pe Libertatea.

Comentarii