Oameni remarcabili. Cele mai impresionante poveşti de supravieţuire | VIDEO

Nick Vujicic. „Fără mâini. Fără picioare. Fără griji!”

Are aproape 30 de ani, iar atunci când s-a născut, toată lumea a înmărmurit. O linişte cumplită a definit intrarea în viaţă a lui Nick Vujicic: se născuse un copil cu sindromul Tetra-Amelia.
„Imaginează-ţi cum e să te naşti fără mâni. Fără braţe cu care să cuprinzi pe cineva. Fără mâini cu care să mângâi sau cu care să strângi alte mâini. Dar cum o fi să te naşti fără picioare? Să nu poţi niciodată să dansezi, să mergi, să alergi, fără să poţi măcar să stai vreodată pe picioarele tale. Ce-ai face? Cum ţi-ar afecta toate astea viaţa de zi cu zi?” Aşa începe povestea lui Nick pe pagina lui de internet, attitudeisaltitude.com.
Copilăria şi adolescenţa lui au fost marcate de o luptă teribilă: a învăţat să facă fiecare lucru banal pe care noi, ceilalţi, nici nu conştientizăm cât de norocoşi suntem că-l putem face: să se spele pe dinţi, să se piptene, să scrie, să ajungă dintr-o cameră în alta… Pas cu pas, victorie cu victorie, Nick s-a transformat în tânărul aproape ireal care azi le redă zâmbetele şi curajul altora mult mai norocoşi decât el.

Cea mai impresionantă dovadă de iubire a unui tată

Aceasta e povestea unui tată pe care fiul său l-a rugat să participe la maraton împreună cu el. Iar tatăl, bolnav de inimă, a spus „Da”. Şi, împreună cu fiul său, a pornit într-una dintre cele mai grele întreceri sportive: trei etape a câte 4 kilometri de rezistenţă, o probă de înot urmată de 180 de kilometri de ciclism, iar în final, o probă de maraton. Până aici, pare să fie vorba doar despre dovada unei extraordinare relaţii între un tată şi fiul său. Dar totul se schimbă când îl vezi pe fiu: un tânăr despre care îţi este clar că nu s-a putut mişca niciodată

Ce e, cu-adevărat, important în viaţă?

Aceasta este povestea lui Bronnie, care ani de zile a avut grijă de bolnavi în faze terminale, oamenii cu maladii incurabile ajunşi la capătul drumului.
„Ajunşi în faţa morţii, oamenii trăiesc o unică şi extrem de puternică etapă de maturizare. Schimbările care se petrec în felul lor de a vedea ce contează şi ce nu în viaţă sunt, uneori, de-a dreptul fenomenale. La fel e şi capacitatea celor mai mulţi de a-şi recăpăta liniştea şi de a se împăca, înainte de moartea sigură, cu ei înşişi”, povesteşte Ronnie. Care adaugă că, atunci când a vorbit cu muribunzi despre cele mai mari regrete din vieţii. Iată câteva dintre marile regrete ale oamenilor ajunşi la capătul drumului:

• „Aş fi vrut să am curajul să îmi trăiesc viaţa aşa cum doresc eu, nu viaţa pe care cei din jur se aşteptau să o duc”

Când se uitau în urmă, îşi aminteau brusc visele uitate sau pierdute pe drum, rememorau toate lucrurile extraordinare pe care îşi doreau să le facă în tinereţe şi le-au rătăcit în vâltoarea de fiecare zi.

• „Imi doresc să nu fi dat atât de mare importanţă serviciului”

Este de a fi pierdut atât de multe momente importante din copilăria, adolescenţa şi apoi tinereţea fiilor şi fiicelor lor, de a nu fi  mai mult timp pentru a fi alături de proprii părinţi.

• „Aş vrea să fi avut curajul să spun mereu ceea ce simt”

Atunci când chiar nu mai ai timp să schimbi lucrurile, acesta este  unul dintre cele mai mari regrete ale vieţii.

• „Îmi doresc atât de mult să îmi fi făcut mai mult timp pentru prieteni”

Este una dintre cele mai dureroase realităţi ale vieţii moderne: nu ne rămâne prea mult timp pentru prieteni, aşa cum ne-am dori de-atâtea ori. Ne amăgim cu prietenii întreţinute în mediu virtual şi cu scuza crizei de timp. Dar  vine sigur o vreme când te întrebi cum de s-a putut întâmpla acest lucru…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE