Oamenii catacombelor

Orele 23.00, ultimii calatori se retrag pe la casele lor. Culoarele sunt pustii. Ora 0.30, statia de metrou Piata Victoriei 1. Se intrerupe curentul la linii. Jos, aproape de sina, echipele de muncitori asteapta drezina ca sa-i duca in pantecele Bucurestiului, unde exista o defectiune. Femeile de serviciu, angajate ale unei firme particulare, au inceput deja sa mature.
Ne intampina ing. Constantin Ionescu, seful serviciului linii-tunele. Rade pe sub mustata Å• la Omar Sharif: “Gata, mergem in Romana, ne zice. Acolo sunt niste lucrari de facut si puteti vedea si cum se transporta sinele lungi de 120 m care au 6 tone si care le vor inlocui pe cele deteriorate. Munca noastra se aseamana cu cea a minerilor.”
Ing. Ion Stoican, seful sectiei linii-tunele 2, are in subordine, noapte de noapte, 300 de oameni. Primim lanterne si veste reflectorizante. Vine drezina huruind, o magaoaie din fier, plina de ulei si scule. La manete si butoane sta nea Mircea Mirea. Parca-i un DJ la platane. De 10 ani numai asta face: conduce drezine prin tunele, noaptea. Pornim. Zburam pe culoare pustii, fantomatice. Vine din adancuri un iz de pestera. Aerul e dens si caldut.
La ora actuala Regia Metrorex are 4.500 de angajati. Serviciul de intretinere este impartit in doua sectii. Fiecare cuprinde un numar de 300 de muncitori care lucreaza in fiecare noapte. De verificari si remedieri ale eventualelor defectiuni survenite la calea de rulare, adica 63 km de linie dubla, se ocupa 10 districte a cate 3 echipe, care raspund de buna functionare a cailor de rulare. Muncitorii repara si inlocuiesc sine, verifica instalatiile de siguranta circulatiei, instalatiile de iluminat, comunicatii si ventilatie. “Se preconizeaza ca intr-un viitor cat mai apropiat sa se inceapa lucrarile la o noua linie in zona Drumul Taberei-Ghencea, spune ing. Ionescu. Proiectul exista deja, dar se cauta surse de finantare. S-ar putea chiar anul acesta sa inceapa lucrarile.”
La curbe, nea Mircea trage tignalul: tuuu-tuuu, ca sa se fereasca oamenii care sunt pe sina. Fiecare metru de linie este observat atent de cate un revizor de cale. El are sarcina sa semnaleze orice fisura sau denivelare pe o lungime de 6 km. E trecut de 1.00 noaptea. Suntem la o adancime de 14 metri. Deasupra noastra e strada Roma. Nea Mircea opreste in sfarsit magaoaia.
La capatul tunelului joaca niste luminite zglobii. Nu sunt licurici. E o echipa de muncitori, printre care si femei. Executa burajul mecanizat al traverselor, adica o afanare cu ciocanul pneumatic a pietrelor care sustin liniile.
Se munceste mult sub pamant. Lucratorii abia daca au timp sa fumeze cate o tigara in pauza. Unii rezista mai mult, altii clacheaza si pleaca sa lucreze in alta parte. Costica Ciobanu, maistru-sef formatii-tunele, a ramas fidel subteranului de 22 de ani. E unul dintre cei mai vechi angajati ai Metrorex. S-a obisnuit sa doarma ziua si sa stea treaz noaptea. Si-a schimbat ritmul biologic.
Rade: “Am 5 copii frumosi, sa-mi traiasca! I-am facut ziua, nu noaptea, ca oamenii normali. Ce sa fac, daca eram in tura? Pentru mine si pentru multi de-aici de la metrou, noaptea e zi si ziua noapte.”
Si timpul fuge, parca, mai repede sub pamant. Ceasul electronic arata ora patru deja. Drezinele se retrag, muncitorii la fel. Totul este in ordine. Se baga linia sub tensiune. Nu mai e nimeni in tunele. Trenurile, ca fetele mari, asteapta si ele unda verde. Mecanicii isi aranjeaza freza, cravata si se uita la ceas. E 5 dimineata. Gata: “Atentie, se inchid usile! Urmeaza statia Piata Unirii 1, cu peronul pe partea stanga…”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE