Ce spun oamenii pentru care magazinele de la metrou însemnau un loc de muncă

Subiectul spațiilor comerciale de la metrou este urmărit cu interes sporit după greva de vineri, 26 martie, care a dat peste cap transportul din Capitală. Pentru mulți, este un braț de fier între noua conducere de la Ministerul Transporturilor și sindicat, care controlează de ani buni comerțul din stațiile de metrou.

Vineri 2 aprilie, la miezul nopții, a expirat termenul-limită fixat de conducerea Metrorex pentru eliberarea tuturor spațiilor comerciale. Evacuările vor începe săptămâna viitoare, anunță compania.

Se vorbește despre sute de chioșcuri care ar urma să dispară peste noapte. „Nu pot da oamenii afară cu buldozerul”, spune Ion Rădoi, liderul sindicatului de la metrou. Oamenii încep însă să se teamă că este posibil.

Corina, vânzătoare: „Ne bagă și pe noi într-o cutie. La șomaj cu voi!”

Un astfel de chioșc, etalat pe 6 metri pătrați, reprezintă pentru Corina locul de muncă. „Vorbesc toți de evacuarea chioșcurilor ca și cum noi nu am exista aici. Ne bagă și pe noi în cutie și ne scot afară. Hai, la șomaj cu voi! Nu știu ce vom face. Oficial, nimeni nu ne-a spus nimic. Am înțeles că nu putem fi dați afară, pentru că este un proces, ce spune lumea pe-aici. Oamenii zic și că vor să vândă două stații de metrou”.

Recomandări

Rechizitoriul asasinatului cu bombă de la Arad, validat de Curtea de Apel Timișoara. Cum încearcă fiica victimei să „arunce în aer” acuzațiile procurorului

Spune că lucrează de doi ani în chioșc. Călare pe baxuri de răcoritoare, butonează telefonul înghesuită între cutii cu ciocolată și cartușe de țigări. „Îmi place. E curent, dar te obișnuiești. Acum nu prea e vânzare, patronii ba înțeleg, ba te ceartă. Da m-am obișnuit. Să nu-mi dați numele, că mă dau afară înainte să dărâme chioșcul. Sau scrieți Corina, dar nu spuneți în ce stație”. Râde.

Emilia Voinea: „Ocup acest spațiu din 1991 și mă voi lupta cu ei”

Într-o altă stație de metrou, la Gara de Nord, pe culoarul unde sunt înșirate magazinele bate vântul. „Înainte să ne evacueze ăștia, ne omoară pandemia. Că nu e picior de client, uitați-vă și dumneavoastră”. Doamna Voinea ține ochelarii într-o mână, arătătorul de la cealaltă spre plafon.

„Emilia Voinea, administrator al firmei. Ocup acest spațiu din 1991 și mă voi lupta cu ei dacă vin să-l dărâme.” Amenințarea vine dintre rafturi încărcate cu aparate electrice și electronice. Și multe tipuri de lanterne. „Oamenii care lucrează la metrou ne sunt clienți. Îi cunoaștem foarte bine. Nu e ușor în tunel.”

Recomandări

Un fost preot se spovedește în cartea sa: „Am plecat la ÎPS Teodosie, l-am miruit bine că strânsesem ceva cașcaval, a doua zi m-a și hirotonit preot”

Nu am primit nicio înștiințare oficială. Noi avem semnat un contract pe un an. Am înțeles că este un proces în curs. Așteptăm să vedem. Nu a venit nimeni să vorbească cu noi. Nici de la sindicat, nici de la Metrorex. Ce aflăm e din presă. Dar nu pot veni așa să ne dărâme. Plătim chirii, taxe.

Emilia Voinea, comerciant metrou:

Nu departe de chioșcul cu electronice, un domn oferă spre vânzare o gamă variată de genți. „Nu dau nicio declarație.”

Mai multe magazine de haine, chiar și o măcelărie. Cu mâna în carne tocată, vânzătoarea spune că tot ce speră este să nu-și piardă locul de muncă. „Nu mai zic nimic. Nu vreau să am probleme. Sănătate!”

Vânzătoare plafar: „Cât valorează un om ca mine sau ca dumneavoastră pentru ei?”

De la măcelărie până la plafar sunt câțiva pași. Între două sfaturi despre aromaterapie, „uleiuri esențiale, naturale”, energia pozitivă se evaporă instant când întrebăm despre evacuare.

„Noi, oamenii, nu contăm. În presă se vorbește doar despre Drulă și Rădoi, nu știu ce război. Vor să dărâme magazine. Ok. Și noi, noi ce facem? Fac alte magazine? Nu era normal să vină să vorbească și cu noi. Uite, o să facem așa și așa. Durează atât. Dar ce, noi contăm? Cât valorează un om ca mine sau ca dumneavoastră pentru ei?”

Recomandări

Cine conduce industria de apărare aeronautică: Sinecuriști cu salarii de zeci de mii de lei, o cârciumăreasă și o fostă directoare de creșă

Este angajată și nu vrea ca numele să-i fie menționat în articol. „Că rămâne scris și să nu zică patronii că le-am făcut greutăți.”

Vânzătoare: „Mai am trei ani până la pensie. Nu dorm noaptea, cine mă mai ia pe mine?”

Altă stație de metrou, alt chioșc, altă poveste. Aceeași frică însă.

„Mai am trei ani până la pensie. Sunt angajată. De când se tot discută, nu dorm noaptea. Vă rog să mă credeți. Lucrez de 7 ani aici. Cine mă mai angajează pe mine? Sigur, pot sta cu un copil. Dar eu speram să ies la pensie de aici. Mai am trei ani. Patronul mi-a spus să stau liniștită. Dar dacă închid, o să-mi spună să stau liniștită acasă?”

Peste trei sute de astfel de chioșcuri funcționează în stațiile de metrou. Sute de oameni depind de aceste joburi. Unii au început deja să-și caute în altă parte. „Am interviu într-un Mega luni. Nu aș fi plecat, dar am rate la bancă. Dacă închid aici magazinul, mă trezesc cu copiii în stradă. Soțul câștigă mai bine, dar nu e suficient”, spune Diana, 35 de ani, vânzătoare într-o patiserie din stația de metrou Piața Victoriei.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro