Localitățile dispărute ale României! Povești incredibile despre sate fără viață, dar care există pe hartă, au adrese și coduri poștale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Apar în registrele naționale, figurează ca și cum ar fi administrate, ba au și coduri poștale. În Romania există peste 100 de localități-fantomă! Fără niciun suflet... Sunt sate și comune desființate de zeci de ani, fără niciun locuitor declarat la ultimele trei recensământe care au avut loc la noi în țară.
Cuprins:
- Geamăna, județul Alba. Locuitorii goniți de deșeurile de la mina de cupru
- Lindenfeld, județul Caraș-Severin. Orașul coloniștilor germani din Boemia
- Alexandru Ioan Cuza, județul Călărași. La 35 de la desființare, are cod poștal
- Huștiu, județul Galați. Localnicii strânseseră bani pentru stâlpii de curent, dar i-au confiscat comuniștii
- Pădureni, județul Bihor. Ultimul locuitor a murit acum 3 ani
- Bădila, județul Argeș. Unchiul presupusei amante a lui Silvio Berlusconi a fost ultimul care a părăsit satul
- Plăiețu, județul Prahova. Satul de sub apă
- Grabicina de Sus, județul Buzău. A rămas doar biserica, unde se mai țin slujbe pentru morți
- Bran, județul Iași. Căsuța de pe dig, ultima din localitate
- Cucu, județul Satu Mare. Un cimitir și, din când în când, lumânări aprinse
România avea, la începutul acestui an, 22,17 milioane de locuitori înregistraţi oficial după domiciliu. Dar în România există zeci de localități pustiite. Sunt localități lipsite nu doar de suflete omenești, ba și de orice fel de imobil. Sunt localități fictive, nefuncționale, nelocuite vreodată sau parasite demult, dar care încă apar menţionate în registrele naţionale. Figurează că sunt administrate și au inclusiv coduri poștale.
Libertatea vă prezintă 10 dintre aceste orașe fictive, cu un scurt istoric al…înființării și desființării lor.
Geamăna, județul Alba. Locuitorii goniți de deșeurile de la mina de cupru
Satul e acoperit de deşeuri provenite de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Localnicii au fost obligaţi să se mute pentru a scăpa de invazia sterilului, care în timp le-a acoperit biserica și le-a înghiţit cimitirul. Schimbarea la faţă a zonei a început în anul 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul exploatării de cupru de la Roşia Poieni. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane! Acum, micuta localitate a devenit un loc special pentru fotografi și pentru cei care se aventurează să obțină cele mai bune imagini pentru documentare.
Lindenfeld, județul Caraș-Severin. Orașul coloniștilor germani din Boemia
Situat în Munţii Semenic, la o altitudine de 1.122 de metri, satul a rămas fără niciun locuitor în 1998, atunci când Paul Schwirzenbeck, care, la 83 de ani, şi-a găsit sfârşitul într-un accident de maşină. Lindenfeld a fost înfiinţat de pemii germani (coloniști veniți din Boemia) în 1828. În 1924 avea 230 de locuitori, dar după Al Doilea Război Mondial mulţi au fost deportaţi în Siberia. Marea depopulare a început în perioada comunismului, când mai întâi unii locuitori au coborât în Caransebeş. Toate casele sunt părăsite, geamurile sunt sparte, iar crucile mormintelor sunt putrezite. Doar biserica a fost salvată. Și există semnale ca urbea să fie pusă din nou pe picioare.
Alexandru Ioan Cuza, județul Călărași. La 35 de la desființare, are cod poștal
Doar ruinele bisericii mai stau mărturie că localitatea a existat cu adevărat. Aici trăiau peste 100 de familii, într-un orășelul care a fost înființat în 1921 de mocanii veniți din Dâmbovița și de la Câmpulung Muscel. Cu toate acestea, la aproape 35 de ani de la desființarea fizică a localității ea apare în statisticile oficiale și are cod poștal, 915201. Localitatea a apărut sub numele de "Principele Nicolae" în perioada interbelică și a primit numele actual în 1948 la instaurarea regimului comunist. Conform ANSVSA, localitatea figura în 2013, în registrele veterinare cu 2281 de ovine, 107 caprine și 237 porci, probabil aparținând unei feme.
Huștiu, județul Galați. Localnicii strânseseră bani pentru stâlpii de curent, dar i-au confiscat comuniștii
Una dintre localităţile fantomă se numeşte Huştiu şi este în judeţul Galaţi. Din satul atestat documentar în vremea domniei lui Ştefan cel Mare a rămas doar codul poştal și o troiță ruptă, putrezită și arsă de soare. Nu mai există absolut nimic, nici măcar pietrele de temelie ale caselor. În sat s-a trăit, până în ultima zi, fără curent electric şi fără drum pietruit. Degeaba au încercat localnicii să aibă lumină. Au strâns bani pentru stâlpii şi cablurile electrice, dar comuniştii n-au fost de acord și au confiscat totul. Acum în Huștiu mai e doar teren arabil. Ultimul locuitor al satului a fost Alexandru Huştiu, descendent al neînfricatului căpitan de steaguri.
Pădureni, județul Bihor. Ultimul locuitor a murit acum 3 ani
Aflată la 8 kilometri de Marghita, cam pe unde se agaţă harta judeţului în cui, Pădureni este prima localitate-fantomă din Bihor. Somogyi Iosif, ultimul locuitor a încetat în viaţă în urmă cu trei ani, lăsând pustie singura gospodărie rămasă în picioare. Înfiinţat în 1914 de gospodari atraşi de pretutindeni de preţurile mici ale terenurilor, satul şi-a dus viaţa după propriul ritm, dictat de munci agricole, nunţi şi înmormântări. La sfârşitul anilor ’60 aşezarea număra 30 de case cu peste 100 de locuitori, majoritatea maghiari. În 2013, în registrele zootehnice, localitatea figura cu 5 bovine şi 364 ovine.
Bădila, județul Argeș. Unchiul presupusei amante a lui Silvio Berlusconi a fost ultimul care a părăsit satul
La recensământul din 2011 satul avea un singur locuitor: Gheorghe Toader, unchiul Ioanei Vișan, presupusa amantă a italianului, Silvio Berlusconi. Trăia izolat, fără apă curentă și fără electricitate. Primii oameni au decis să plece din sat în urmă cu 19 ani, dar Gheorghe nu voia să părăsească casa părintească. Până la urmă a plecat în Spania, la muncă, la frații lui. A lăsat în urmă zeci de case părăsite în care mișunau serpii și pe care le mai vizitează acum doar mistreții și urșii. Acum muncește într-un abator din Anglia.
Plăiețu, județul Prahova. Satul de sub apă
Există o legendă care spune că satul a luat naştere după ce un oier şi mama acestuia au trecut munţii din Transilvania spre Ţara Românească, într-o iarnă geroasă. Nemaiputând să înainteze, s-au stabilit acolo. Din 1980 localitatea a fost acoperită de ape odată cu construirea barajului de la Frăsinet și formarea lacului Măneciu. Aproximativ 100 de oameni, au decis, însă, că viaţa lor nu poate fi în altă parte decât în preajma munţilor şi s-au stabilit dincolo de baraj. După construirea barajului Măneciu, satul Plăieţu a rămas, totuşi, în legea organizării administrativ teritoriale ca parte a comunei Măneciu.
Grabicina de Sus, județul Buzău. A rămas doar biserica, unde se mai țin slujbe pentru morți
Satul a dispărut din cauza alunecărilor de teren, iar majoritatea locuitorilor s-au mutat în vatra noului sat Golu Grabicina, aflat la 2 kilometri distanță. La recensământul din 2002, satul număra doar 3 locuitori, dar 8 ani mai târziu nu mai exista nimeni! Aici au mai rămas doar terenuri agricole, zeci de copaci, dar și o biserică, care încă mai e folosită din când în când. "Oamenii au lăsat biserica în picioare, unde se mai ţin slujbe pentru morţii care sunt îngropaţi acolo", spune Traian Răican, primarul comunei Scorţoasa, pe teritoriu căreia figura cătunul dispărut.
Bran, județul Iași. Căsuța de pe dig, ultima din localitate
Perimetrul vechii localități delimitează un teren viran, fără construcții, din vechea vatră a satului nu mai sunt vizibile nici o construcție care să ateste existența localității. Branul s-a destrămat, practic, când a fost construit digul peste Prut. Margareta Turlui a fost ultima locuitorare a localității, și-a făcut o căsuță pe dig, dar n-a scăpat de furia apelor și s-a mutat la câțiva kilometri. Acum totul e pustiu, chiar dacă pe vremuri erau peste 50 de case. În 1980 lumea a început să plece din Bran, mai eram 10 locuitori și cam 30 de case în picioare. Acum, Bran figurează pe hartă, are cod poștal, dar zero locuitori.
Cucu, județul Satu Mare. Un cimitir și, din când în când, lumânări aprinse
Pe 14 mai 1970, apele Someșului au reușit să șteargă de pe fața pământului satul Cucu. Cinci oameni au murit atunci, iar marea majoritate a caselor au fost luate de șuvoaie. Ce a rezistat torentelor nu a supraviețuit însă buldozerelor comuniste, stopând astfel orice tentativă de renaștere a cătunului. În Cucu au rămas doar cimitirele ale căror morminte sunt îngrijite de nepoții sau rudele celor decedați. Dar oamenii din saltele apropiate mai vin în Cucu doar la celebrarea Luminatiei (Ziua Mortilor) atunci când aprind câte o lumânare.
