„Ai venit la război să ucizi o bunică în scutec?” Ororile văzute de un tânăr care a făcut înmormântări sub bombardamente, iar acum face deshumări în Bucha
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tânărul ucrainean Igor Sereda este proprietar de pompe funebre și cât timp rușii au stat în satul său, băiatul s-a străduit să-i înmormânteze creștinește pe toți cei uciși - vecini, prieteni, colegi. Într-un interviu pentru publicația Meduza, Igor povestește cum, după retragerea rușilor, exhumează cadavre în fiecare zi, de dimineață până noaptea. „Constant mă întreb de ce au fost acești oameni uciși? Mă cuprind mânia, ura și groaza”.
Cuprins:
- „Am rămas. Cineva trebuia să îngroape morții”
- „Intrau, omorau, ieșeau”
- Înmormântări sub bombardamente
- Doi prieteni, primele victime pe care le-a înmormântat
- „Nu știam dacă nu cumva ne săpăm propria groapă”
- Cimitire improvizate în curțile localnicilor
- Imaginile din Bucha: camioane pline de mormane de cadavre
- Au fost uciși copii și bătrâni
- „Nu a fost un război, ci o ucidere țintită a civililor”
De la începutul războiului, peste o mie de civili au fost uciși în regiunea Kievului, cei mai mulți dintre ei în orașele și satele care s-au aflat temporar sub ocupație rusă. Igor Sereda, în vârstă de 24 de ani, este directorul unei firme de pompe funebre dintr-un astfel de sat, Nemișaieve.
Din 24 februarie, în ciuda bombardamentelor, Sereda a îngropat oameni din toate satele din jurul capitalei. Iar când suburbiile Kievului au fost eliberate, a început să lucreze în Bucha - se ocupă de exhumarea cadavrelor din gropile comune și din mormintele improvizate de familiile celor uciși, notează corespondentul special al site-ului independent rus Meduza, Lilia Yapparova.
„Am rămas. Cineva trebuia să îngroape morții”
Igor Sereda a moștenit afacerea de la tatăl său, care a condus firma de pompe funebre vreme de 20 de ani. Își amintește că prima oară l-a dus la morgă când avea 14 ani. Doi ani mai târziu deja îl însoțea pe teren și-l ajuta cu toate pregătirile pentru o înmormântare.
Când avea 20 de ani, tatăl lui a murit, așa că a fost nevoit să se ocupe singur de afacerea familiei. „Sunt foarte puține servicii de pompe funebre în zona noastră, pentru că nimeni nu vrea să facă munca asta”, spune tânărul. Este și motivul pentru care nu a vrut să plece din satul său când a început războiul. „Am știut imediat că trebuie să rămân. Cineva trebuia să îngroape morții”.
„Intrau, omorau, ieșeau”
Armata rusă a intrat în Nemișaieve în primele zile ale lunii martie. Sereda spune că la început nimeni nu știa la ce să se aștepte din partea soldaților ruși. „Dar am aflat repede de ce sunt capabili”.
Ucraineanul povestește că rușii trăgeau în toate mașinile. „Ucideau intenționat civili. În satul nostru, au fost omorâți 20 de oameni”. În satul vecin, Mîkulîciîn, unde Sereda are un magazin de articole bisericești, un soldat buriat a bătut din poartă în poartă, iar dacă proprietarul îi deschidea, îl împușca în cap. „Intrau, omorau, ieșeau. Intrau, omorau, ieșeau. Cinci oameni au fost uciși așa”, spune Sereda.
<strong>Originari din Buriatia, o regiune de la granița dintre Mongolia și Siberia, soldații buriați sunt indicați de mulți martori ca fiind responsabili de torturi, violuri și jafuri. </strong>
Înmormântări sub bombardamente
În timpul ocupației ruse, Igor Sereda nu a încetat să-și facă datoria. Și-a luat toate măsurile de precauție: inspecta fiecare stradă în parte înainte de a intra cu mașina pe ea. „Noroc că străzile din Nemișaieve sunt foarte lungi - o jumătate de kilometru sau chiar un kilometru”.
Când era imposibil să se strecoare nevăzut pentru a îngropa morții, îngrămădea trupurile într-o cămăruță a spitalului. Uneori, sătenii își aduceau singuri morții la morga improvizată.
Am încercat să nu amânăm prea mult înmormântările, în cazul în care am fi murit chiar noi. Sau, și mai rău, în cazul în care mai mulți oameni ar fi fost uciși deodată.Igor Sereda, proprietar de pompe funebre:
În Mîkulîciîn situația a fost mai complicată. Pentru că soldații ruși s-au postat de-a lungul străzii principale, localnicii au fost nevoiți să-și îngroape morții în propriile curți.
Doi prieteni, primele victime pe care le-a înmormântat
Primele victime ale războiului pe care Sereda le-a înmormântat au fost doi apropiați. O experiență îngrozitoare, mărturisește el. „În acea zi am îngropat patru oameni în același timp. Prietenul meu bun, voluntarul Sergei Raskevich, care a fost lovit de un obuz, și un fost coleg de școală, despre care se spune că ar fi fost înjunghiat în gât la un punct de control rusesc”.
Sergei Raskevich făcea rost de mâncare, apă și medicamente pentru aproximativ 700 de oameni care s-au adăpostit în școala din Nemișaieve. În ziua în care a fost omorât, se întorcea cu provizii la buncăr.
„Un obuz a explodat la 10 metri de el. Era un om și un tată extraordinar. Nici măcar nu am putut să-i recuperăm trupul imediat, pentru că soldații ruși patrulau zona”, povestește Sereda. La căderea serii, familia a reușit să-l găsească. „L-au înfășurat într-o pătură, iar soția lui a săpat groapa”.
„Nu știam dacă nu cumva ne săpăm propria groapă”
În vremuri de război, înmormântările se fac rapid, nu ai timp de ritualuri: „Cât timp colegii mei sapă groapa, eu ridic cadavrul, îl bag în sicriu și îl duc la cimitir. Îl îngropăm și fugim. Totul durează maximum o oră”.
Tânărul își amintește că în primele zile ale bombardamentelor a fost îngrozitor. „Auzi tot timpul rachete, explozii, frica e copleșitoare. Dar după două săptămâni te obișnuiești. Să sapi un mormânt durează cam două ore. Să stai atât timp pe un câmp deschis și să auzi războiul este extrem de greu și stresant. Când începi să sapi, nu te mai oprești până nu termini”, a declarat ucraineanul pentru Meduza.
Sereda a încercat să îngroape toate victimele creștinește: fiecare într-un sicriu și cu o cruce. Când a devenit imposibil, a găsit soluții provizorii. „Când am început să rămân fără cruci, am început să folosesc una pentru doi morți. Iar când am început să aduc și victime din Bucha, am pus în dreptul lor o săgeată. Pentru a ști mai târziu pe cine exhumăm”.
Tânărul își amintește și una dintre zilele în care a fost aproape sigur că va fi ucis de ruși. A fost sunat de o mamă și o fiică din satul Mirotski, care le ceruseră soldaților permisiunea să-și îngroape un membru al familiei.
„Când am ajuns, am observat că litera Z era desenată pe toate mașinile, iar la geamuri atârnau panglici albe. Când am intrat în casă, soldații ruși au venit să ne percheziționeze. Apoi ne-au escortat la cimitir. În timp ce săpam mormântul, trei soldați cu mitraliere ne supravegheau. N-aveam voie să ne ridicăm privirile spre ei. Nu știam dacă nu cumva ne săpăm propria groapă”.
Cimitire improvizate în curțile localnicilor
Acum, Igor Sereda ajută la exhumarea tuturor cadavrelor îngropate în morminte improvizate de familii și în gropi comune.
„Unii oameni au fost îngropați în saci negri, alții în cutii sau doar în pături. Unii s-au gândit că va veni o zi când vor putea să-și îngroape rudele așa cum se cuvine, așa că au rupt bucăți de lemn - din dulap sau pat - și au acoperit trupurile, pentru a fi protejate de loviturile lopeților în momentul când vor fi exhumate. Asta ne ajută foarte mult acum”.
Oamenii au făcut un fel de cruci din bețe, au plantat flori, au pus dulciuri și jucării pentru copii. Au avut grijă de morminte la fel ca într-un cimitir.Igor Sereda, proprietar de firmă de pompe funebre:
Imaginile din Bucha: camioane pline de mormane de cadavre
Tânărul povestește că a fost șocat de ce a văzut în Bucha, după retragerea forțelor ruse. „Căile de comunicare au fost picate multă vreme, așa că habar nu aveam ce se întâmplase în Borodianka, în Bucha. Credeam că a fost la fel ca la noi. Noi am avut 20 de victime și ne gândeam că e oribil ce ni s-a întâmplat.
Apoi, ajungi la spital și ți se dictează o listă întreagă de adrese din Bucha - zeci de adrese. În fiecare zi am muncit de la 7.00 dimineața până noaptea târziu. În primele două săptămâni, nu am făcut decât să ridicăm cadavre. La fiecare adresă erau între trei și șapte morți. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am dat peste copii”.
Spune că cel mai tare l-a marcat momentul în care a văzut sutele de cadavre care zăceau de-a lungul străzii Yablonskaya din Bucha. „Am transportat sute de cadavre în ziua aia. Băgam câte 16 în mașină deodată”.
În vremuri de pace, Sereda ridică trupurile din casele oamenilor sau de la spital. „Acum îi culegeam de pe străzi sau săpam după ei în curțile oamenilor. Dai peste corpuri sfâșiate, oase rupte. În gropile comune, adesea, membrele sunt separate de corp”.
„Când vezi asemenea imagini, atât de mulți oameni morți… Cuvintele nu pot descrie. Sunt camioane pline cu mormane de cadavre, nu mai încăpeau la morgă. Avem șase morgi. Fiecare are câte două frigidere. În fiecare frigider sunt aproximativ 100 de trupuri. Nu e normal așa ceva, nu poate fi normal”, spune îndurerat Igor.
Au fost uciși copii și bătrâni
Un alt lucru care a avut un puternic impact asupra tânărului ucrainean a fost vârsta și profilul victimelor. „În Bucha, am dezgropat doi băieți, născuți în 1993 și 1995, și o fată născută în 1996. Îi cunoșteam, erau voluntari. Pur și simplu au fost împușcați în apropierea casei lor, în timp ce se aflau în mașină. Tatăl lor a scos cadavrele din mașină, le-a adus acasă, le-a îmbrăcat și le-a îngropat în spatele curții”.
„Dintr-o groapă comună din Bucha am scos o bătrână cu scutec pe ea. Mă tot gândesc: ești bărbat, ai venit la război și ucizi o bunică? Ce amenințare ar putea reprezenta o bătrână cu scutec pe ea?”, a declarat tânărul pentru Meduza.
În Bucha, una dintre primele gropi comune descoperite a fost lângă Biserica Sf. Andrei. De la 1 aprilie și până acum, au fost descoperite 117 cadavre, iar săpăturile continuă. Sereda crede că vor descoperi multe astfel de gropi mult timp de acum înainte.
„Nu a fost un război, ci o ucidere țintită a civililor”
Întrebat de jurnalista de la Meduza ce concluzii a tras despre soldații ruși văzând aceste atrocități, Sereda a declarat că în țara lor duc un trai foarte greu. „Ne-am dat seama că în locul de unde au venit există multă sărăcie. Ei spuneau: «E atât de bine în Zahalți, sunt plasme peste tot, după ce vom cuceri totul, vom merge să trăim acolo». Și e vorba doar despre un sat obișnuit din zona Borodianka.
Toate hainele lor erau vechi și ponosite, echipamentele lor, la fel. Când au ajuns în Nemișaieve, primul lucru pe care l-au făcut a fost să intre într-un magazin și să-și schimbe hainele. Au luat haine obișnuite de pescuit”.
„Aici, la noi, în suburbii, nu a fost un război, ci o ucidere țintită a celor neînarmați. În Irpin și Hostomel n-au reușit să preia controlul și cred că au vrut să se răzbune. Poate a existat și un fel de invidie - că ducem o viață mai bună decât în Rusia. Dar, în general, nu am nicio explicație pentru care un bărbat poate face asta oamenilor pașnici. Femei și copii”, spune tânărul proprietar de pompe funebre.
