Ovidiu Miculescu a fost în audienţă privată la Papa Francisc | INTERVIU

Libertatea: Cum s-a petrecut întâlnirea?

Ovidiu Miculescu: Sala în care s-a oficiat Mesa are un amvon. Papa a intrat prin spate. În încăpere erau 7.000 de persoane şi s-au declanşat, instantaneu, 6.000 de bliţuri. Dar totul a fost acoperit de prezenţa Papei Francisc, un om care radia căldură şi care a umplut efectiv sala cu personalitatea sa. Înainte de întâlnire am fost instruiţi despre eticheta minimală în asemenea ocazii. Prima dată, Sanctitatea Sa mi-a strâns mâna cu fermitate, bărbăteşte. Când a văzut că mă aplec să sărut inelul (Inelul Pescarului, care face parte oficial din însemnele Papei ca succesor al Sfântului Petru – n.r.), a lăsat mâna moale. Asta pentru că strânsul mâinii este un gest pentru oricare persoană, iar sărutul inelului este strict pentru cei religioşi. Oricum, a fost cel mai important eveniment al vieţii mele. Am lucrat în Statele Unite şi, în virtutea meseriei, am întâlnit multe personalităţi – am fost acasă la George Bush, de pildă -, dar întâlnirea cu Papa este ceva copleşitor.

De ce a fost invitată Radio România?

Este un semn nerostit. Să nu uităm că suntem singura ţară ortodoxă vizitată de un Papă, Ioan Paul al II-lea, care a numit România drept Grădina Maicii Domnului… Pe de altă parte, ne-au recomandat performaţele SRR, cel mai puternic post de radio din ţară şi nu numai.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Ce înseamnă cel mai  puternic?

Peste 5.000.000 de ascultători pe zi, în condiţii economice foarte grele pentru media în general şi pentru posturi de radio în special.

Dar SRR primeşte bani din abonamente…

Taxa este de 2,5 lei pe lună, dar sunt exceptate prin lege milioane de ascultători. Grosul banilor vine din spaţiul de publicitate cumpărat de firme private. Prin această publicitate am reuşit să închidem anul 2013 pe un plus financiar consistent.

Este chiar aşa de roz totul la SRR?

Nu! Când am venit la conducerea instituţiei, în 2012, am găsit o mentalitate ciudată, cum că SRR nu ar avea nevoie de audienţă, că ar fi un produs oarecum elitist, care este important în sine şi care nu depinde de cererile ascultătorilor. Totul venea din perioada de dinainte, când nu exista competiţie. Am fost şocat, după 20 de ani de muncă în media privată, să întâlnesc aici mulţi profesionişti excelenţi, dar blazaţi. Încă ne luptăm să inducem în SRR ideea că performanţa stă în audienţă şi că informaţia de calitate şi bunul gust pot aduce bani, dacă ştii prin ce formulă, prin ce vector să le transmiţi publicului.

Ce urmează la SRR?

Media de vârstă a ascultătorilor noştri este de 45 de ani. Vrem să o scădem. De asemenea, vom merge mai departe cu proiectele culturale, cum este ”Vioara lui Enescu la sate”, un turneu de muzică prin casele de cultură ale celor mai îndepărtate comune şi sate. Este incredibil cum se umplu acele săli, iar sătenii, de toate vârstele, stau şi ascultă vrăjiţi muzică clasică timp de două ore. Unii nici nu au văzut o vioară în viaţa lor… Setea de cultură este reală în România. Trebuie doar să ştim cum să o promovăm.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro