Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe 2026. De ce se folosesc frunze de salcie pe 23 aprilie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ortodocşii îl sărbătoresc în fiecare an, pe 23 aprilie, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, unul dintre cei mai iubiţi sfinţi din calendarul ortodox. De această zi sunt legate numeroase tradiții, printre care și împodobirea caselor cu ramuri verzi de salcie, care simbolizează renaşterea naturii.
Cuprins:
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe 2026
După datina străbună, sărbătoarea creștină a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe coincide cu o serie de ritualuri străvechi ce marchează renașterea naturii.
În icoane, Sfântul Gheorghe apare călare pe un cal alb, simbol al purității, al soarelui. Alături de Sfântul Dumitru, Sânmedru, cum e cunoscut în popor, celebrat pe 26 octombrie, Sfântul Gheorghe joacă un rol foarte important în anul pastoral, el fiind începătorul acestuia. Strămoșii spuneau că vara ține de la Sângiorz la Sânmedru.
Focul viu, ritual de purificare
În ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe, flăcăii aprind prin sate „Focul viu”, ritual de purificare deosebit de important, cu încărcătură magică. Și sar peste foc, pentru a fi sănătoși tot anul.
Pentru a decurge totul conform tradiției, prima scânteie ce va aprinde vâlvătaia trebuie să sară numai din lemn, iască și paie, fără alte instrumente ajutătoare de aprins. Fumul trebuie îndreptat spre grajdurile cu vite, spre grădini, pentru a alunga spiritele rele, strigoii și bolile.
Cei ce iau parte la ritual vor fi feriți de rele, de farmece, vor fi sănătoși și sprinteni tot anul, dacă sar peste focul magic. Se mai crede că, dacă focul se stinge, e semn rău. Prin urmare, femeile trebuie să fie foarte atente să păstreze flacăra vie. Pe vremuri, păstorii obișnuiau să dea petreceri în jurul focului, unde împărțeau celor prezenți caș, lapte proaspăt și plăcinte cu brânză.
De ce se folosesc frunze de salcie pe 23 aprilie
La biserici, în această zi, se împarte liliac, iar în unele regiuni, leuştean, pentru că există credinţa că acestea păstrează sănătatea oamenilor şi animalelor pe tot timpul anului şi îi feresc de rele.
Tot în această zi se serbează Moşii de Sfântul Gheorghe şi încă se mai obişnuieşte să se împodobească casa cu ramuri verzi de salcie pentru ca să fie apăraţi de boli şi pagubă. Această sarcină îi revine capului familiei, întotdeauna un bărbat, care trebuie să aşeze la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire ramuri înmugurite de salcie. Acestea erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse şi în hrana animalelor, în credinţa că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.
„Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri asociate sărbătorii de Sfântul Gheorghe este împodobirea porților, ușilor și ferestrelor cu ramuri verzi de salcie, fag sau gorun. Acestea, încărcate de simbolism, sunt asociate cu renașterea naturii, vitalitatea și forța regeneratoare a primăverii. În credința populară, au rol protector, fiind considerate capabile să alunge energiile negative și spiritele rele, dar și să aducă noroc, liniște și echilibru în locuință. În același timp, astfel de ramuri sunt așezate și la grajduri sau în adăposturile animalelor, ca semn de binecuvântare. Gestul este legat de credința că acestea pot feri animalele de boli și pot contribui la menținerea sănătății lor pe parcursul anului, fiind asociat totodată cu ideea de prosperitate în gospodărie”, a explicat pentru Digi24.ro preotul Marius Oblu.
Obiceiul urzicatului de Sfântul Gheorghe
Ziua de Sfântul Gheorghe se spune că este una prielnică pentru a se face farmece de dragoste. În Bucovina, tradiţia afirmă că fetele se uitau în noaptea de ajun într-un vas cu apă pentru a-şi vedea în reflexe ursitul. Până la răsăritul soarelui, plecau să culeagă rouă de pe câmp, pe care o păstrau peste an pentru a trata diverse boli. Tot atunci se practică şi curăţitul de farmece. Se duceau la un izvor sau la o apă curgătoare în care aruncau pâine şi sare. Apoi se spălau pe faţă şi pe braţe, scuturând mâinile ca şi cum ar arunca de la ele ceva rău sau necurat.
De asemenea, există tradiția ca pe 23 aprilie, în zorii zilei, fetele să așeze pe mijlocul drumului brazde verzi, decorate cu coronițe, pentru a vedea care dintre tinerii din sat va trece peste ele. Dacă băieții pe care îi simpatizau nu treceau peste coronițe, fetele interpretau acest lucru ca un semn că nu se vor mărita în acel an. Brazdele și coronițele erau conservate pe parcursul anului și folosite pentru a realiza vrăji de iubire sau ca remedii pentru diverse afecțiuni. În aceeași dimineață a zilei de 23 aprilie, fetele se furișau în pădure pentru a aduna mătrăgună și năvalnic. Aceste plante erau apoi depozitate în pod sau sub streașină, crezându-se că vor atrage pretendenți înstăriți.
Pentru a fi apăraţi de rele, oamenii se cântăresc, astfel ei cred că vor fi sprinteni până la anul, când obiceiul se reînnoieşte. În zona Bucovinei exista obiceiul urzicatului. În această zi, tinerii se ating pe mâini şi pe picioare cu tulpini de urzică, crezând astfel că vor deveni mai ageri, mai harnici, mai sănătoşi şi vor avea mai multă putere de muncă.
Cine a fost Sfântul Gheorghe
Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai îndrăgiți sfinți în tradiția creștină, atât în creștinismul ortodox, cât și în alte ramuri creștine. El este considerat un martir și este venerat pentru curajul și credința sa în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor.
Potrivit tradiției creștine, Sfântul Gheorghe a trăit în secolul al III-lea în regiunea Cappadociei, care face parte în prezent din Turcia. El a fost un general roman de origine greacă și ofițer în garda împăratului roman Dioclețian și a devenit cunoscut pentru actele sale de curaj și pentru credința sa creștină puternică.
În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Cu toate astea, nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.
Cea mai faimoasă legendă legată de Sfântul Gheorghe este cea a luptei sale cu balaurul, care simbolizează biruința credinței creștine asupra răului și a forțelor întunericului. Această poveste a fost transmisă de-a lungul secolelor și a fost subiectul multor reprezentări artistice și literare.
Cultul Sfântului Gheorghe s-a răspândit foarte mult, odată cu imaginea sa de cavaler care a răpus un balaur. În Evul Mediu, Sfântul Gheorghe a devenit protectorul cavalerilor şi, în mod special, al cruciaţilor. Sfântul Gheorghe este unul dintre sfinții cei mai îndrăgiţi de creştini, fiind ocrotitorul Moldovei, dar şi patronul Angliei, Georgiei şi al Moscovei.
