Papa Francisc a murit: „Speranța”, cea mai recentă autobiografie a sa care este aproape o despărțire
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Papa Francisc a murit azi, 21 aprilie 2025, în a doua zi de Paște. „Speranța”, cea mai recentă autobiografie a sa, a fost publicată la începutul anului 2025, în colaborare cu Carlo Musso, fost director editorial al Mondadori, relatează Clarin.
Cuprins:
Ce cuprinde „Speranța”, cea mai recentă autobiografie a sa
Bibliografia despre Francisc este vastă, inclusiv participarea sa. Și cea mai recentă autobiografie, intitulată „Speranța”, a fost publicată în ianuarie 2025. Particularitatea cărții este aceea că ea conține anecdote și amintiri din copilăria și tinerețea sa și nu se oprește atât de mult asupra activității sale ca Suveran Pontif.
Publicată de Random House, cartea are 320 de pagini și Francisc reflectă, de asemenea, asupra principalelor probleme sociale și politice contemporane: schimbările climatice, imigrația, sărăcia, înarmarea, riscul de război.
„Speranța” recreează mediul în care a crescut, cu o Argentină plină de imigranți. Și acolo defilează tot felul de personaje.
„Viața familiei mele a cunoscut multe greutăți, suferință, lacrimi, dar chiar și în cele mai grele momente am experimentat că, cu un zâmbet, un râs, am reușit să găsim energia de care aveam nevoie pentru a reveni pe drumul cel bun”, a spus Francisc în carte.
De asemenea, el afirmă că „îmi place punctualitatea, este o virtute pe care am învățat să o apreciez”, scrie Papa Francisc în cel de-al cincilea capitol al autobiografiei sale, adăugând că o consideră „un semn de bune maniere și respect, să ajungi la timp”.
Din păcate, ca nou-născut, dezvăluie el, a ajuns cu o săptămână întârziere, fiind nevoie de un apel la medic, care s-a așezat pe burta mamei sale și a început „să strângă și să «sară»” pentru a-i provoca nașterea.
„Și așa am venit pe lume”, a scris acesta.
Potrivit comentariului din The New York, „sprijinul neclintit al lui Francisc pentru migranți, scrie el, derivă din propriul său trecut ca fiu al emigranților italieni în Argentina. Aversiunea sa față de război- „cel care face război este rău. Dumnezeu este pacea”, a scris în „Speranța” - își are originea în experiențele de război ale bunicului său în Primul Război Mondial.
„Nono a descris oroarea, durerea, frica, absurdul și alienantul nonsens al războiului”, a scris el.
Un cercetător farmaceutic biomedical de stânga pe care l-a întâlnit înainte de a intra într-un seminar „m-a învățat cum să gândesc, și mă refer să gândesc despre politică”.
În carte sunt descrise multe amintiri personale: în calitate de tânăr profesor de scriere creativă, Francisc a scris că elevii săi îl porecliseră „Carucha” sau „Babyface”.
El își amintește că l-a ajutat odată pe Jorge Luis Borges, aproape orb, să se bărbierească.
„Era un agnostic care recita Rugăciunea Domnească în fiecare seară pentru că îi promisese mamei sale că o va face și că va muri cu ultimele ritualuri”.
Cartea nu oferă la fel de multe informații despre ultimele zile ale lui Francisc
Deși bogată în anecdote, cartea nu oferă la fel de multe informații despre ultimele zile ale lui Francisc. Spune puține despre anii petrecuți la Vatican. Comentariul său că „reforma Curiei Romane a fost cea mai solicitantă și, pentru o lungă perioadă de timp, a existat cea mai mare rezistență la schimbare” nu oferă detalii despre luptele care au trebuit duse.
Francisc a scris cartea împreună cu Carlo Musso, fost director editorial al Mondadori, care a fondat recent o editură independentă. Ideea a prins contur în 2019, iar lucrările au început un an mai târziu.
„Am fost onorat de încrederea sa”, a spus Musso.
„Nu cred că își dorea o autobiografie în care să vorbească despre sine, ci să își folosească amintirile, poveștile, pentru a vorbi despre toată lumea și cu toată lumea, chiar și despre cele mai dificile momente”.
O altă autobiografie a fost publicată înainte cu un an
Cu un an înainte, o altă autobiografie, „Viața. Povestea mea prin istorie”, a fost publicată în colaborare cu un prieten personal al lui Francisc, jurnalistul italian și expert în Vatican, Fabio Marchese.
Dar, cu mult înainte de aceasta, fuseseră deja publicate alte lucrări despre diferite etape ale vieții Papei. Prima biografie - și singura publicată înainte de alegerea sa - a fost lucrarea lui Sergio Rubin (redactor religios al Clarín) împreună cu Francesa Ambrogetti: intitulată „Iezuitul”, aceasta a avut un impact impresionant în momentul alegerii papale din 2013. Iar la un deceniu de pontificat, Rubin și Ambrogetti au prezentat „Pastorul”, rodul dialogurilor lor cu Francisc.
Jurnalista Elisabetta Piqué (La Nación) a prezentat biografia sa despre Francisc, rodul experienței sale la Vatican și al dialogurilor sale cu Papa.
Jurnaliștii Ignacio Zuleta („El Papa peronista”) și Marcelo Larraquy („Recen por él”), precum și academicianul Universității Oxford Austen Ivereigh („Francisco, el gran reformador de un papa radical”) au scris, de asemenea, cărți despre Papă din diferite perspective. Și jurnaliști italieni precum Massimo Franco („Vaticanul după Francisc”) și Marco Politi („Francisc printre lupi”).
Papa Francisc a murit azi, 21 aprilie 2025, în a doua zi de Paște. Liderul Bisericii Catolice a încetat din viață la 88 de ani în urma unei infecții. Suveranul Pontif fusese internat pe 14 februarie la Spitalul Gemelli din Roma, unde a fost diagnosticat cu dublă pneumonie, dar a fost externat la câteva luni după aceea și chiar a participat la slujba de la Vatican din ziua de Paște.
