Patriciu si statul

Dinu Patriciu zice ca statul e un prost administrator – are dreptate – si ca se fereste sa faca afaceri cu statul. Nici nu (mai) are nevoie. A facut una si buna la vremea ei, cand a preluat cu cateva zeci de milioane de dolari Petromidia, dezvoltand-o rapid si ducand Rompetrol la o valoare de 3,61 miliarde $. Vanzand acum cazahilor 75% din actiuni, magnatul a incasat 2,71 miliarde $. Desi dispune de o uriasa lichiditate, Patriciu nu se zoreste sa-si achite datoria istorica de 600 milioane $ catre stat, de la preluarea Petromidiei: are termen 2010. La fel de prost administrator s-a dovedit statul si la privatizarea Petrom, pe o suma modica si, aberant, cu tot cu titeiul din subsol. Si Petrom a prosperat apoi rapid, dovedindu-se extrem de profitabila pentru austrieci. Lukoil-ul rusesc a pus si el rapid in valoare mari active, duse in faliment de ‘statul prost administrator’, Romania ramanand fara nimic in domeniul petrolier si total dependenta de firmele tot de stat, dar din alte tari.

Patriciu are, totusi, doar partial dreptate. Nu statul e prost si pagubos administrator, ci reprezentantii lui. Care i-au dus spre faliment firmele, iar apoi ‘au scapat de ele’ pe nimic. Si care in timpul mandatului de guvernare, cand au semnat respectivele contracte, au prosperat ei insisi incredibil. Nici unul din ‘organele abilitate’ nu s-a inghesuit si nu se inghesuie sa afle unde a fost prostie si unde manarie. In rest, lui Patriciu, revenind la afacerea secolului, nu-i poti reprosa nimic. A jucat perfect poker si sah, dand lovitura cand i-a fost oferita ocazia si pregatindu-si apoi metodic miscarile. Nici nu-i poti cere unui ‘oligarh’ (vorba lui Basescu) sa fie altfel. Iar prin actuala manevra exclude si eventuale riscuri financiare legate de procesul cu statul roman, aflat pe rol.

Urmărește-ne pe Google News