Într-o peșteră sigilată de 40.000 de ani, arheologii au descoperit cum arăta viața ultimilor neanderthalieni din lume
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O cameră ascunsă, blocată de sedimente timp de cel puțin 40.000 de ani, a fost descoperită într-o peșteră din Gibraltar. Descoperirea oferă noi indicii despre viața și dispariția ultimilor neanderthalieni din Europa, potrivit IFL Science.
Cuprins:
Un „moment înghețat” din ultimele capitole ale neanderthalienilor
O echipă de cercetători de la Muzeul Național din Gibraltar a deschis în 2021 o cameră secretă aflată în spatele Peștera Vanguard, parte a celebrului Complexul Peșterii Gorham. Spațiul, adânc de aproximativ 13 metri, fusese sigilat natural de depuneri de sedimente, rămânând neatins timp de milenii.
În interiorul camerei, arheologii au descoperit oase de râs, hienă și vultur, aflate exact acolo unde căzuseră. De asemenea, a fost găsită cochilia unui melc marin comestibil, transportată în adâncul peșterii, departe de țărm.
Faptul că spațiul a rămas complet sigilat elimină riscul contaminării sau al amestecării straturilor arheologice, o problemă frecventă în peșterile deschise. Astfel, cercetătorii au acum acces la un context arheologic intact, extrem de valoros pentru analize moderne.
Descoperirea nu include schelete umane, însă se adaugă unui volum impresionant de dovezi care indică faptul că neanderthalienii au locuit în zonă timp de peste 100.000 de ani.
Gibraltar, ultimul refugiu al neanderthalienilor
Gibraltar este considerat de mulți specialiști unul dintre ultimele refugii ale neanderthalienilor.
Deși se crede în mod obișnuit că aceștia au dispărut acum aproximativ 40.000 de ani, unele datări cu radiocarbon realizate în peșterile din zonă sugerează că populații izolate ar fi supraviețuit până acum 24.000 de ani.
Nivelul IV din Peștera Gorham, asociat exclusiv culturii neanderthaliene (Mousterian), a oferit 22 de datări radiocarbon analizate prin spectrometrie de masă accelerată.
Rezultatele indică o prezență surprinzător de târzie, fapt care a generat controverse în comunitatea științifică.
Complexul, format din patru peșteri - Gorham’s, Vanguard, Hyaena și Bennett’s - a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2016, datorită importanței sale excepționale pentru înțelegerea evoluției umane.
Dovezi ale inteligenței și adaptabilității
Săpăturile anterioare au scos la iveală:
- mii de cochilii de moluște și oase de pește, foci și delfini
- unelte din piatră specifice culturii neanderthaliene
- gravuri abstracte încrucișate, datate la peste 39.000 de ani
- urme ale producerii gudronului de mesteacăn, folosit ca adeziv pentru unelte.
Toate acestea indică o comunitate capabilă să exploateze resurse marine, să creeze simboluri și să utilizeze tehnologii complexe.
Ce a dus la dispariția neanderthalienilor
Cercetările climatice sugerează că evenimentul Heinrich 2, o perioadă de frig extrem și ariditate severă petrecută între aproximativ 25.500 și 22.500 de ani în urmă, ar fi putut contribui decisiv la dispariția definitivă a neanderthalienilor din regiune.
Interesant este că în straturile arheologice din Gibraltar nu există dovezi clare ale unei coexistențe directe între neanderthalieni și Homo sapiens în zonă.
O capsulă a timpului pentru știința viitorului
Camera sigilată din Peștera Vanguard reprezintă o adevărată capsulă a timpului. Cercetătorii documentează cu atenție fiecare strat înainte de a continua excavațiile, pentru a păstra cât mai mult din contextul original.
Materialele descoperite vor fi analizate cu tehnologii moderne. O parte va fi conservată pentru generațiile viitoare de cercetători, care vor dispune de metode încă neinventate astăzi.
Descoperirea din Gibraltar nu oferă încă un răspuns definitiv despre momentul exact al dispariției neanderthalienilor, însă întărește ideea că sudul Peninsulei Iberice ar fi fost unul dintre ultimele lor bastioane.
Artefactele din Gibraltar sugerează că unele populații ar fi putut rezista mult mai mult timp.
Muzeul Gibraltar funcționează în cadrul unui plan de acțiune arheologică pe cinci ani, care echilibrează continuarea excavațiilor cu conservarea depozitelor rămase. Accesul la peșteri este strict controlat, iar vizitatorii trebuie să fie însoțiți de ghizi aprobați de directorul muzeului.
Camera sigilată timp de 40.000 de ani ar putea aduce, în timp, cele mai clare dovezi despre sfârșitul acestei specii.
