Poftiţi la poveştile zeilor greci!

Unii, când se gândesc la copilărie, îşi aduc aminte de parfumul de tei sau de liliac din grădina bunicilor, de gustul gutuilor lăsate spre coacere adâncă pe pervazul ferestrei, al dulceţii de cireşe amare ori de aerul bucătăriei pline cu bunătăţi misterioase, prin care răzbătea miros de vanilie şi de scorţişoară.
Alţii îşi amintesc derdeluşul pe care- i prindea noaptea, ajungând acasă cu pantalonaşii “scoarţă” de ger, dar luminând fericiţi cu bujorii din obraji prin întunericul ce se aşternea, spre disperarea părinţilor care-şi căutau odrasla prin troienele albe. Eu mi-aduc aminte de cărţi. De la cele cinci volume din “Cireşarii” lui Constantin Chiriţă, “La Medeleni” şi “Uliţa copilăriei”, ale lui Ionel Teodoreanu, până la “Invitaţie la vals” sau “Elevul Dima dintr-a şaptea”, scrise de Mihail Drumeş. Dar înaintea lor îmi apar mereu în memorie “Legendele Olimpului”, fascinanta scriere inspirată din miturile Greciei antice a unui scriitor ce a devenit el însuşi parte a legendei, Alexandru Mitru.

Zeus era stăpânul Olimpului

Cele două volume, cu coperţi cartonate, aşa cum sunt şi cărţile ce apar împreună cu Libertatea, cuprindeau în paginile lor un univers care mă captivase cu totul, ţinându- mă zi după zi “prizonierul” tuturor aventurilor şi întâmplărilor cu zei nemuritori, eroi, titani, nimfe, centauri şi ciclopi.
Citind, priveam parcă la un film magic în care respiram odată cu Uranus cel întunecat de noapte, cu Cronos ce-şi devora fiii, cu Zeus, stăpânul Olimpului, care îşi arunca din înaltul muntelui trăsnetele şi fulgerele, tremuram de spaima neînduplecatei Hera, mânioasă pe toate aventurile soţului olimpian, mă speriam de Minotaurul ascuns în Labirintul în care Tezeu l-a înfrânt ajutat de firul Ariadnei, plângem mâhnit de soarta nedreaptă a lui Prometeu, cel ce dăduse focul oamenilor, înlănţuit, drept pedeapsă, de Zeus pe vârful Elbrus şi sfâşiat zi după zi de vulturul ce-i mânca ficatul, inima îmi trepida de grija lui Hercule, în încercările celor 12 munci teribile la care a fost supus.
Ba una dintre ele, lupta cu leul din Nemeea, a devenit, pentru destui ani, însăşi povestea venirii mele pe lume, cu tata transformat într-un soi de Hercule ce mă furase, de bună seamă, din bârlogul păzit de teribilul leu, pe care l-a înfrânt cu mâinile goale, alergând apoi spre casă ca un Perseu gonind spre iubita lui Andromeda, dar nu cu capul Meduzei, ci aducându-mă pe mine în dar.
Dacă vreţi să regustaţi nu doar amintirea cireşelor negre sau a gutuilor coapte ale acelei vârste, ci şi din farmecul sfânt al unei lumi de legendă, luaţi luni, împreună cu ziarul Libertatea, primul volum din «Legendele Olimpului», «Zeii».

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE