Povestea castelului Reginei Maria de la Mamaia. Transformat în cazino pentru ofițerii de aviație a devenit ținta unor teroriști care au încercat să plaseze o bombă în palat 

Palatul Regal de la Constanța, astăzi sediul judecătoriei, fusese parțial distrus în conflict, iar hanurile de pe litoral nu răspundeau pretențiilor unor vilegiaturiști de lux. În primăvara anului 1923, disconfortul regal a devenit o prioritate pentru administrația locală constănțeană. 

Constanța donează terenul și banii pentru construirea palatului 

Două hectare de teren, identificate în imediata apropiere a plajei din satul Mamaia, au fost donate reginei, iar statul român s-a îngrijit rapid să găsească fonduri pentru construirea unui palat care să poată găzdui familia regală și oaspeții ei de seamă. 

Generozitatea primăriei Constanța a fost criticată și deopotrivă lăudată în epocă. Contestatarii nu vedeau cu ochi buni efortul financiar considerabil al statului, în condițiile în care, acuzau ei, familia regală deținea un domeniu la malul Mării Negre la Balcic. În schimb, susținătorii proiectului au simțit imediat avantajele prezenței reginei Maria la Constanța în perioada verii. Mamaia, pe atunci doar un sat pescăresc, avea șanse să se dezvolte exact așa cum se întâmplase cu Sinaia, odată cu ridicarea castelului Peleș.

Banii alocați pentru palatul regal

În acei ani, turismul pe litoralul românesc se reducea doar la băile de nămol de la Tekir-Ghiol (n.r. Techirghiol, astăzi) și la câteva vile mai somptuoase ridicate în stațiunea Carmen Sylva (n.r. – Eforie de Nord). Mamaia nu avea infrastructură hotelieră și rutieră, iar plaja de la Constanța era rezervată exclusiv pescarilor. Astfel că, alegerea reginei a fost salutată de constănțenii care au mirosit imediat beneficiile, iar valul de turiști atrași de atunci încolo și de această parte de plajă era văzut drept o mare oportunitate. 

„Nu încape îndoială că întrun viitor, mai mult sau mai puțin apropiat, palatul regal ce se construește la Mamaia va fi acela care va da lovitura de grație orașului Constanța considerat ca stațiune balneară. (…) Oroare, ce va deveni ea atunci când în jurul conacului regesc se vor construi la Mamaia hoteluri, pensiuni vile, restaurante? (…) Restul, după modesta noastră părere, va profita de aglomerația sezoniștilor din cele două localități învecinate. Băcăniile, cizmăriile, modistele și celelalte negustorii vor înflori”, scria ziarul Dimineața într-un editorial dedicat proiectului în discuție.

În final, au fost donate 2.000.000 de lei din partea orașului, iar prefectura judeţului a plătit 1.500.000 pentru acoperirea cheltuielilor de construcţie a castelului regal de la Mamaia. La aceste costuri Ministerul Lucrărilor Publice a alocat 1.750.000 de lei, „pentru construcția șoselii de acces la Palatul Regal de la Mamaia”, potrivit informațiilor publicate în Monitorul Oficial din 1926.

„Dorința expresă” a familiei regale

Încurajat de susținători și ignorând criticii, în martie 1923, Virgil Andronescu, primarul orașului Constanța, a cerut cu succes consiliului comunal „să se cedeze o întindere de 2 hectare teren pe plaja Mamaia, pe care să se clădească un impozant palat, pentru familia noastră regală”, se arată într-un articol publicat de ziarul Universul.

„Deciziunea consiliului a fost aprobată de ministerul de interne, care a dispus ca primăria să avizeze la fondurile necesare pentru construirea palatului. În acest scop sa prevăzut în bugetul pe exerciţiul în curs suma de 1 milion lei, cu care se vor începe, chiar în primăvară, o parte din lucrări”, arată sursa citată.

În expunerea de motive a hotărârii de consiliu comunal era explicată oportunitatea și necesitatea acestui efort financiar. „Între alte clădiri şi edificii distruse de armatele de ocupaţie sunt şi palatul regal din Constanţa precum şi vila regală de lângă far, pe la mijlocul digului. Cu toată dorinţa expresă a familiei regale de a petrece în timpul verii câteva zile în mijlocul nostru, MM. L.L. au trebuit să renunţe din cauza lipsei unei locuinţe confortabile în localitate”. 

Primarul înmânează personal regelui actul de donație

Odată decizia luată, construcția palatului a început pe malul mării negre încă din toamna anului 1923, lângă plaja cu „nisip de argint”, așa cum era descrisă chiar de către regina Maria, care visa să transforme Mamaia într-o Coastă de Azur a regatului ei. 

Entuziasmul autorităților locale a fost într-atât de evident, încât însuși primarul Constanței, Virgil Andronescu, s-a deplasat personal la București să înmâneze reginei actele de donație. Informația a fost făcută public rece, într-o „informațiune” de doar câteva rânduri, publicată în presa vremii.

„O comisiune compusă din patru consilieri comunali în frunte cu d. Virgil Andronescu, se va duce la București, pentru a înmâna regelui și reginei, actul de donațiune al palatului regal construit la Mamaia”, anunța ziarul Dacia, în decembrie 1924.

Mahalaua și hanurile insalubre, dărâmate

În paralel, administrația locală a decis ca mahalaua din imediata vecinătate a plajei, cu hanuri insalubre care nu onorau localitatea, să fie dărâmată. Au fost păstrate doar acelea care respectau regulile de „higienă”.

„Consiliul a aprobat apoi deciziunea consiliului de higienă de a se desființa depozitele de cherestea și hanurile, de lângă spitalul comunal. Hotărârea precedentă cu privire la desființarea hanurilor până la linia Mamaia a rămas în vigoare, rămânând ca hanurile Dobrogea și Salcia să facă cerere consiliului de a rămâne în ființă”, scria presa locală din epocă.

Construcția clădirii a durat aproximativ doi ani, șantierul fiind atent supravegheat de membrii familiei regale care își întrerupeau vacanțele doar pentru a poposi câteva ore la Mamaia  să vadă cum evoluează lucrările. 

Regina vizita lunar șantierul de la Mamaia

Vizitele regale la Constanța erau considerate moment de fală și anunțate din timp în presă. Regina și oaspeții ei erau așteptați la gară de oficialitățile locale, un popas nelipsit în program fiind în mod categoric șantierul de la Mamaia.

„Cu un tren regal, sosește în localitate, mâine după amiază la ora 2 M. S. Regina, însoțită de doamnele de onoare.  Suverana va rămâne în localitate o zi, după care va pleca la Bazargic, urmând să viziteze Cadrilaterul, în automobil. In localitate, Regina va vizita lucrările palatului regal de la Mamaia. La gară, M. Sa, va fi întâmpinată de șefi autorităților civile și militare ale orașului nostru”, ziarul Dacia, mai 1925. 

„La Constanţa a sosit cu un tren regal M. S Regina Maria însoţită de A. S. R Principele Nicolae, care se îmbarcă pe crucişătorul «Probisher» plecând la Malta, unde urmează cursurile şcoalei navale. În gară Suverana a fost primită de episcopul Ilarie, amiralul Scordia şi prefectul judeţului colonel Vasiliu. M. S Regina a vizitat Mamaia, însoţită fiind de mareşalul Palatului Angelescu, şi construcţia noului palat regal. Suverana a fost primită solemn pe bordul crucişătorului englez. Echipajul a dat onorurile. M. S. Regina a dejunat pe vas, iar după amiazi a avut loc un ceai în pavilionul regal pe dig. M. S. Regina a plecat apoi la Bazargic, urmând să viziteze Balcicul și Coasta de argint”, anunța agenția de presă Rador, în septembrie 1925.

Astfel de vizite au fost aproape lunar. Putem deduce că regina Maria a supravegheat cu mână de fier fiecare piatră pusă pe zidurile palatului său de pe plajă, exact cum a procedat și în cazul celorlalte reședințe regale din București și Sinaia.

Cazino pentru ofițerii din aviație

Există foarte puține informații legate de aspectul interior al palatului de la Mamaia, viața acestei clădiri fiind mai degrabă una nefastă. Și-a îndeplinit rolul de reședință de vară pentru membrii familiei regale doar câțiva ani, din 1926 până în 1931, când a fost donat de Carol al II-lea, moștenitorul palatului, Flotilei de Hidroaviaţie. A fost transformat în Cazino al Ofiţerilor Aviatori, și a funcționat astfel până la naţionalizarea din 1948.

Construit după planurile arhitectului Mario Stoppa, palatul avea 35 de camere, dispuse câte 16 la subsol, 12 la parter şi 7 la mansardă, la care se adăugau camerele de serviciu. În fața palatului se întindea o imensă curte transformată într-un parc verde, unde regina a adus din Anglia soiuri de flori rare.  

„Deoparte marea, de alta lacul. Un aier curat şi răcoros, chiar în zilele de arşiţă, grozavă, va umplea pieptul vizitatorului de sănătate şi sufletul de voie bună. Un teren nisipos, docil, se poate netezi de o companie de soldaţi în câteva zile. In apropierea imediată , un desiş neîngrijit de copaci frunzoşi, în parcul din spatele băilor, de unde se pot scoate copacii mai înghesuiţi spre a se planta cu ei aleile noului parc al expoziţiei. Lacul Mamaia, cu apa sa dulce, e la doi paşi şi pentru nevoile construcţiei, şi pentru brazdele de flori, şi pentru stropitul străzilor şi pentru serbările venetiere ce se vor da, şi pentru cursele de bărci spre insula Ovidiu şi Canara, şi pentru nevoile restaurantelor şi berăriilor ce se vor ridica la o margine de expoziţie, lângă lac…. Alăturea e şi marea cu plaja! O potrivire mai fericită de împrejurări nici că se poate închipui. Pe nisipul dela Mamaia, lung de 8 km. şi larg de 200—400 m., alcătuit din nisip fin ce se cerne printre degete, care însă, bătut de revărsarea valurilor, capătă întru câtva netezimea şi tăria asfaltului; pe nisipul acesta, întins ca o pauză asfaltului ; — pev nisipul acesta, întins ca o pînză  de argint între atlazul albastru al apelor, este o minune nu numai a României, dar şi a întregului litoral al Mării Negre”, era descrisă, într-un articol publicat în ediția din 1927 a ziarului Viitorul, plaja din Mamaia unde se ridica palatul regal. Se punea atunci problema ca zona aleasă de regină să fie dedicată inclusiv expoziției jubiliare a Dobrogei.

Regele Mihai I se juca pe plaja din fața palatului, păzit de jandarmi

Totuși, în palatul regal de la Mamaia nu neapărat regina Maria și-a petrecut verile, ea preferând mai degrabă liniștea și izolarea de la Balcic. Oaspeți frecvenți au fost regina mamă Elena și viitorul rege Mihai I, atunci doar un copil de 8,9 ani. Sunt de notorietate fotografiile cu micul prinț, în costum de baie, jucându-se pe plajă cu o roabă din lemn sau călărind o girafă gonflabilă, izolat la un kilometru distanță față de ceilalți copii de pe plajă și păzit de jandarmi.

„Regele privea cu jind uneori pe dracii de copii de pe plajă, cari sburdau prin apă sau ridicau din nisipul de la Mamaia castele șubrede. Negri, micii idoli de ciocolată, se opresc din joc și fac semn lui Mihai să vie și el. Dar Majestatea Sa răspunde prin gesturi că protocolul, tip pe lângă care Fräulein este bună ca o zână, nu-l lasă. Atunci copiii încercară să pătrundă la Rege, dar un jandarm îi oprește categoric. Dar ingeniozitatea copiilor nu se oprește aci. Văzând că nu izbutesc să dărâme cu forța în mare statuia cu cizme și capelă de jandarm care le barează drumul, au luat-o în mici pâlcuri și monoame, pe departe, prin apă,. Iar jandarmul e nevoit să intre cu cizmele în mare, ca să-i oprească. Doamne, și cât de frumos ar fi jocul lor cu Mihai! Firește, Mihai ar face pe împăratul tuturor Românilor, pe Mihai Viteazul… Dar în fața fatalității protocolare, chiar micii rebeli trebue, în cele din urmă, să se închine și să se astâmpere… ”, se arată într-un reportaj publicat în Gazeta de Duminică, ediția din iulie 1929.

Amazoana cu părul bălai de pe plaja Mamaia

Regina Maria petrecea și ea câteva zile la palatul de la Mamaia, dar nu era o amatoare de „băi de soare”. Se îngrijea mai ales de grădină și nu rata ocazia să călărească caii „de sânge” pe malul mării, plăcere imposibil de pus în practică pe malul stâncos de la Balcic. Un astfel de episod este relatat de Grigore Gafencu, fostul ministru de Externe al României, în ziua morții reginei.

„E trează în mine o amintire de la Mamaia. În acea vreme — nu au trecut de atunci nici zece ani — la ora când soarele se cufundă în șesul Dobrogei, dincolo de Sutghiol, se auzia pe nisipul bătut de valuri un ropot de cal. Un punct negru apărea la orizont, creștea și, pe măsură ce se apropia prindea lumina celor din urmă raze ale Apusului. Scăldată în lumina aceasta caldă, trecea atunci în galopul întins al unui cal de sânge, o amazoană cu păr bălaiu. Un zâmbet, un cuvânt aruncat cu fără a se opri din goană, și mândra călăreață era departe, se pierdea ca o nălucă pe plaja, ce se afunda în întunerec. (…) Târziu, când marea, nisipul și noaptea se împreunau într’o frăție întunecată, se întorcea tot în galop, Regina Maria a României”, scria Gafencu într-un articol publicat în ziarul Timpul, în 18 iulie 1938, ziua morții suveranei.

Misterioasa încercare de atentat de la palatul Mamaia

Reședința de vară de la Mamaia a fost lăsată moștenire de regele Ferdinand, reginei mame Elena, care, la rândul ei a renunțat la palat în favoarea lui Carol al II. La începutul anilor 30 nu mai era loc de distracții și vacanțe pașnice la mare, lumea se pregătea de război, iar Carol a ținut să facă un gest pentru ofițerii de aviație care păzeau granițele țării de pe lacul Siutghiol. Le-a donat palatul care a fost transformat în cazino. 

Un episod controversat și grav deopotrivă, care a implicat palatul de la Mamaia, a rămas nelămurit. Ziarele naționale care au apărut în toamna anului 1932, abundau de articole care făceau referire la „un misterios atentat contra palatului regal de la Mamaia”, petrecut în cursul nopții de 10 spre 11 octombrie. Presa vorbea despre un grup de teroriști care ar fi vrut să amplaseze o bombă în palat, la acel moment folosit de ofițeri de  aviație. Nu era clar însă dacă atentatul îi viza pe ei sau pe membrii familiei regale.

Teroriștii de la palatul reginei

„Nişte terorişti au încercat să se introducă noaptea în Palatul regal de la Mamaia, unde se află instalat actualmente comandamentul grupului de aviaţie. O santinelă, observând pe cei trei indivizi, i-a somat să stea. Ei însă au fugit și atunci soldatul a tras un foc de armă”, anunțau ziarele din epocă. 

Anterior acestui moment, câteva nopți la rând fusese observată o mașină suspectă, „cu perdelele trase și farurile stinse” care a dat târcoale imobilului. Persoanele aflate în autoturismul misterios au coborât, au intrat discret în vorbă cu santinelele și s-au interesat de cantitatea de muniţie depozitată în clădire.

„Ultima oară au venit cu automobilul 3 indivizi care purtau un pachet greu. Unul din indivizi a vroit să escaladeze zidul. Atunci a fost zărit de santinelă care a făcut somaţie şi apoi a tras un foc de armă. Individul a fost împuşcat. A ieşit imediat garda şi a constatat pete de sânge pe zid şi pe pământ, dar corpul victimei nu era nicăeri”, nota ziarul Opinia în ediția din 11 octombrie 1932.

Au urmat razii de amploare în Constanța, fiind verificate toate restaurantele și hotelurile din localitate, dar fără succes. „Se crede că atentatorii au venit din Bulgaria şi că au fugit cu automobilul, reuşind să treacă înapoi graniţa”, scria sursa citată.

Cercetările nu au lămurit cine a fost ținta tentativei de atentat, iar autorii au rămas neidentificați.

Palatul va fi restaurat

 Viața de poveste a palatului reginei se încheie odată cu naționalizare din 1948. În anii comunismului în clădire a funcționat un club pentru turiștii străini, iar după anii 90 a intrat în vâltoarea unei vânzări controversate. A fost cumpărat de o societate privată, care a lăsat palatul în paragină. 
În anul 2022, statul român a recâștigat în instanță prin sentință definitivă dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dreptul de proprietate asupra monumentului istoric, după ce s-a dovedit că tranzacția din anul 2003 a fost ilegală. În toamna anului trecut, premierul Marcel Ciolacu anunța că Palatul Reginei Maria a intrat în administrarea Ministerului Culturii și va fi restaurat. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.