Primul mobil nu se uită niciodată! ”Cărămizile” anilor '90 și povești din epoca bipurilor și a conversațiilor de 3 secunde
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Care a fost primul tău telefon mobil? Tudor Maxim, un antreprenor bucureștean vrea să înființeze muzeul telefoanelor vechi și are deja peste o sută de ”piese”. Le-a expus la Festivalul „Bărbați pe Mătăsari” și a trezit multe nostalgii.
Cuprins:
Uite, ăsta a fost cadoul meu că am intrat la facultate”, spune o tânără și ridică un telefon mobil finuț, glisant, cu un ecran cât un deget de lat. O doamnă cu soțul de mână nu se mai pot desprinde de masa pe care sunt întinsele telefoanele. „Am un sertar acasă unde adunăm acolo lucruri vechi. Cred că mai avem și noi câteva”, spune femeia. „Telefoanele astea te trimit în timp, la evenimente, la sentimentele din anumite momente”, o completează bărbatul.
Tudor Maxim este cel care a pus în scenă această întoarcere la nostalgie. Are peste o sută de mobile, cele mai vechi din 1995-1996, de când telefonia mobilă a intrat și pe piața din România. A început de câțiva ani să le adune și speră să realizeze într-o zi un muzeu pentru ele. Sunt o pagină de istorie recentă care se pierde altfel.
Morola StarTag, Ericsson T20, Nokia 3310, relicve ale tinereții noastre
„Acum telefoanele sunt toate la fel, mașinile sunt mai mult sau mai puțin toate la fel, motoarele și cum arată. Acuma un telefon e o bucată de sticlă de care suntem dependenți. Acestea erau foarte diferite și îmi amintesc din liceu și facultate cât de entuziasmat eram să îmi vând un telefon și să îmi iau altul, să testez mereu alte telefoane”, povestește Tudor.
Îmi arată câteva modele. Telefoanele Motorola erau foarte râvnite și unele modele și foarte scumpe când au fost lansate, cum ar fi Motorola StarTag, un telefon cu clapetă, subțire, care te transforma în om de afaceri pe loc. Îmi mai arată un Ericsson T20. El caută modelul T18 care i-a fost foarte drag.
Câinele lui, Zazu, se cuibărește în brațele lui, în timp ce Tudor vorbește despre primul lui telefon. Primul telefon care nu se uită niciodată. „Eram în clasa a opta cred, la Băile Herculane, cu părinții mei într-o vacanță și am văzut o reclamă în Pro Sport, apăruseră telefoanele de relativ puțin timp și era un Bosch 509. E un model pe care încă nu îl am, am un model asemănător pe aici. Atunci i-am bătut atât de mult la cap pe părinți până mi-au cumpărat acel telefon. Și eram în liceu singurul cu telefon mobil. ” își amintește tânărul.
Îmi amintesc că aveam un sacou și îl țineam în buzunar. Și era o chestie cu totul deosebită. Îmi amintesc și mirosul telefonului nou. Erau cu totul deosebite telefoanele atunci”Tudor Maxim
Pași accelerați de la telefoanele cât o cărămidă la smartphone
Tudor are 37 de ani, deci a prins în adolescență fix perioada de început a „cărămizilor”. Apoi au fost optimizate și au devenit extrem de mici, că abia le puteai ține cu două degete. Au urmat ecranele color, apoi camerele foto în care abia se distingea ce ai pozat. Și tot așa. A crescut o dată cu telefoanele.
„Tehnologia modernă ne-a făcut să uităm repede de astfel de telefoane, dar mai devreme sau mai târziu oamenii revin la ceea ce au avut. Tinerii sunt curioși, chiar dacă nu au avut. Și atunci ele au o valoare, pe lângă cea emoțională, nostalgică, că te-ai atașat de ele, fie că recunoști unul sau două modele, ele capătă valoare în timp. Eu cred mult în asta. Fiind și rac, zodia mea e mai atașată de valorile vechi, de la familie la lucruri vechi. Am o mașină din 1969, o rulotă veche din 1978 și țin foarte mult la lucrurile acestea pentru că au un caracter aparte”, mai spune bărbatul.
Se mai oprește să discute cu curioșii. „Hei, vino să vezi primul tău telefon”, se entuziasmează un tată. Fata lui adolescentă aruncă o privire rapidă, strâmbă din nas și merge mai departe. „Eu am avut unul cu antenă...”, nu se lasă dezmeticit din visare bărbatul.
Amintiri din epoca bipurilor
Fata lui cu siguranță acum vorbește cu prietenii pe Instagram, Facebook, Tik Tok. În universul minutelor nelimitate, e greu să te teleportezi în lumea bipurilor sau a conversațiilor de trei secunde, cu accelerarea din reclamele la medicamente.
„Pe vremea aceea erau trei secunde gratuite și comunicam rapid, în trei secunde închideam, apoi s-a redus la o secundă și trebuia să optimizăm. După care am început să ne dăm bipuri că n-am mai fost nici secunda aia gratuită. A fost foarte interesant, pentru că altfel era scump” , povestește antreprenorul.
Era 65 de cenți un minut în afara rețelei, 45 în rețea, mai ales tinerii habar n-au acum cu minute nelimitate și internet nelimitat cum era să comunici atunci prin tehnologie. Era un cod al bipurilor ca să poți comunica, un fel de Morse”Tudor Maxim
Ne uităm la un Nokia 3310, un telefon robust, cunoscut pentru rezistența lui. Apoi Tudor caută un telefon cu ecran color în colecție. Găsește în schimb unul care încă mai are puțină baterie și acceptă să țipe sunetul ascuțit și repetitiv. O plăcere pentru urechile nostalgicilor. Oameni în toată firea sunt ca niște copii în magazinul cu bomboane.
„Comunicai mult mai mult real, în viața de zi cu zi. Îmi amintesc că încă scriam scrisori. Aveam prieteni prin țară și ne scriam. Era un alt farmec, acordam mult mai multă atenție la ceea ce făceam și telefoanele astea au și această simbolistică de atenție mai multă la relațiile interumane, la comunicare. Acuma avem mult mai multă comunicare aparentă, dar mult mai puțin de substanță”, mai spune Tudor Maxim.
Telefoanele vechi se găsesc acum de cumpărat cu sume de la 30 la 450 de lei în România, dar există și telefoane valoroase care se vând cu sute de euro.
