De pus în ceai, în uleiuri, parfumuri, săpunuri sau chiar în perne, lavanda este una dintre cele mai apreciate plante de la romani încoace. Mobilizăm rețelele de socializare cu câmpurile infinite de lavandă în lunile de vară. Până acum câțiva ani, Franța, cu regiunea sa Provence, aproape că avea monopolul de imagine pe această plantă cu atâtea proprietăți. Până să vină Bulgaria din urmă, potrivit BBC.
“Cineva trebuia să umple golurile”
În acest moment, Bulgaria a devenit liderul mondial la producția de ulei de lavandă. Trandafirul bulgăresc atât de cunoscut s-a împrietenit cu lavanda parfumată, astfel că Valea Trandafirilor, la poalele munților Balcani, se albăstrește la fiecare final de primăvară.
Bulgarii au avut norocul unor culturi sănătoase, în timp ce culturile francezilor au fost lovite de o bacterie și de aici s-a creat o inechitate.
“Cineva trebuia să umple golurile”, spune Filip Lissicharov, deținătorul distileriei de ulei Enio Bonchev, din Tarnicheni, citat de BBC. Filip a preluat distileria în 1992, după căderea comunismului, de la stat, însă afacerea fusese creată de familia sa în 1909. Cam de atunci e și tradiția cultivării lavandei în Bulgaria. “Bulgaria și Franța au mai schimbat locurile și în trecut, fiindcă Bulgaria mai fusese cel mai mare producător de lavandă și în anii ’70-’80”, a spus Nikolay Valkanov, directorul InteliAgro. Au câștigat din nou podiumul în 2012, când au extins plantația cu o cincime.
36 de euro pe oră ia un muncitor din Franța, doar 6, în Bulgaria
Ce a propulsat Bulgaria în top este mâna de lucru ieftină, clima bună și o tradiție veche în cultivarea lavandei. Practic, Bulgaria are cel mai scăzut cost pe oră al muncii din UE, doar 6 dolari, în comparație cu Franța, care plătește 36,6 euro pe oră, în medie.
Prin urmare, Bulgaria a putut să-și vândă uleiul de lavandă mult mai ieftin. De pildă, tot uleiul de lavandă produs la distileria din Tarnicheni va merge la export. SUA sunt cel mai mare importator de ulei de lavandă, dar Bulgaria trimite cel mai mult în Germania.
Lavanda are nevoie de temperaturi de 20… 30 de grade Celsius la final de primăvară, cu toate că există soiuri care rezistă și în Marea Britanie.
Cu toate că prețul este important, sunt în continuare multe companii care mizează pe calitatea franceză. “E ca la vin. Varietățile pe care le avem în Franța nu sunt aceleași precum cele din Bulgaria. Nu e același climat și procesul de producție e diferit”, spune Alain Aubanel, președintele Interprofessional Committee of French Essential Oils, pentru BBC.
E tot mai clar că producția de lavandă are un viitor parfumat, pe măsură ce se dezvoltă și medicina alternativă și aromaterapia.