Tender – Iacobov: alianta intre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria
Acesta este tandemul care va exercita probabil cea mai mare influenta pe piata petrolului din Romania. Bucurandu-se de o puternica sustinere politica, Ovidiu Tender si Corneliu Iacobov detin deja o vasta retea in domeniul petrolier. Cele mai importante unitati detinute de grupul Tender-Iacobov sunt rafinariile Rafo si Darmanesti care, impreuna, au o capacitate de prelucrare de aproape 4,5 milioane tone titei/an, la care se adauga firmele de servicii care detin monopolul prospectiunilor geologice din domeniul petrolier din Romania. In momentul de fata, Tender este singurul ofertant in privatizarea Carom, care in scurt timp ar putea dobandi statutul de rafinarie. Pana de curand, omul de afaceri timisorean Ovidiu Tender era complet necunoscut publicului larg. Prezenta sa pe spatiul public s-a accentuat imediat dupa ce a anuntat oficial ca intentioneaza sa participe la privatizarea Petrom. Firmele pe care le detine sau la care este actionar au in total o cifra de afaceri de peste 100 milioane $, care genereaza un profit net de circa 25 milioane $ pe an. Potrivit topului primilor 100 de oameni de afaceri din Romania, intocmit de revista Capital, averea lui Tender este estimata la circa 80-100 milioane $. Corneliu Iacobov e poate cel mai prosper om de afaceri din regiunea Moldovei. Cel putin pana-n 2004, Iacobov nu s-a aratat atras de vreo o functie politica, desi ar fi putut-o dobandi cu usurinta. El detine active importante in petrol si turism si este strans legat de PSD Bacau, care, potrivit lui Viorel Hrebenciuc, este filiala cu cea mai mare contributie financiara la fondurile partidului de guvernamant. In topul oamenilor de afaceri averea sa este de 20-30 milioane $, insa exista zvonuri ca aceste cifre sunt cu mult mai mici fata de valoarea reala. Numele lui Iacobov a fost strans legat de rafinaria Rafo Onesti, care in ultimii doi ani a cunoscut o spectaculoasa dezvoltare pe piata petrolului din Romania, rezolvandu-si in cea mai mare parte problema datoriilor istorice si investind masiv in tehnologie pentru producerea combustibililor Euro 4 si Euro 5. De altfel, Rafo e compania care a stat la baza aliantei dintre Iacobov si Tender, acesta din urma devenind proprietarul a 47% din activele rafinariei. Fara indoiala, Rafo Onesti va fi cel mai important atu al lui Tender in cursa pentru privatizarea Petrom
Dinu Patriciu: un liberal care rezista in afaceri sub PSD-isti
Desi e un marcant membru PNL, Dinu Patriciu a reusit sa supravietuiasca si chiar sa isi dezvolte afacerile in timpul guvernarii PSD. Patriciu este presedintele grupului Rompetrol, care, potrivit propriilor declaratii, a atins in acest an o cifra de afaceri de circa un miliard de dolari. Principala problema cu care se confrunta grupul condus de Patriciu este cea a datoriilor istorice ale rafinariei Petromidia. Suma totala a acestora este de aproximativ 417 milioane de dolari, fiind de circa 8 ori mai mare decat a fost pretul de vanzare in momentul privatizarii (51 milioane dolari, din care s-au achitat aproximativ 35 de milioane). Cu toate acestea, Patriciu pare a face fata numeroaselor presiuni venite din partea Ministerului Finantelor Publice, care chiar a incercat, fara succes, sa demareze procedura executarii silite asupra rafinariei de pe malul Marii Negre. Una din solutiile avansate chiar de Patriciu a fost transformarea datoriilor in actiuni care sa fie gestionate de statul roman. Momentan, problema nu a fost rezolvata.
Rusii de la Lukoil, cu ochii pe Petrom
In afara capitalului autohton, privatizarile obiectivelor de pe piata energetica romaneasca au starnit interesul unor puternice companii din Federatia Rusa. De altfel, Rusia se situeaza pe locul doi in lume, dupa Arabia Saudita, in privinta exporturilor de petrol, ajungand pe parcursul anului trecut la o capacitate de productie de peste 8 milioane de barili pe zi. Din cele doua grupuri petroliere care controleaza piata ruseasca, Lukoil si Iukos, cel dintai si-a pregatit inca din 1997 intrarea pe zona de interes romaneasca, achizitionand rafinaria ploiesteana Petrotel. Achizitionarea acestei rafinarii a fost insa numai un prim pas, principalul obiectiv al grupului Lukoil iesind la iveala abia o data cu inceperea procesului de privatizare a Petrom. De altfel, dupa ce au preluat pachetul de 51% din actiunile rafinariei Petro-tel, singurele ,,investitii,, pe care rusii de la Lukoil le-au demarat pentru reactivarea acestei unitati au fost o serie intreaga de disponibilizari, personalul care va parasi rafinaria pana in 2004 fiind de peste 1.800 de oameni.
Cu putin timp inainte de vizita oficiala pe care premierul rus Mihail Kasianov a efectuat-o la Bucuresti la sfarsitul lunii martie, concernul Lukoil si-a anuntat intentia de a investi aproape 200 de milioane de dolari in extinderea cu circa 60% a retelelor de distributie din Romania. Aceste semnale nu au fost date intamplator, avand in vedere ca in delegatia oamenilor de afaceri care l-a insotit pe premierul rus se afla si presedintele companiei Lukoil, Vagit Alekperov. Rusii au ales o firma tip off-shore – Lukoil Black Sea Ltd. care este inregistrata in Insula Man din Marea Britanie, pentru a opera afacerile din Romania. Astfel, o mare parte din profiturile pe care Lukoil le obtine in tara noastra nu sunt neaparat reinvestite in dezvoltarea capacitatilor autohtone, ci pot fi transferate catre off-shore-ul ,,britanic,,. In acest timp, ,,tinta,, principala, respectiv compania Petrom se afla in plin proces de privatizare. Cu o cifra de afaceri de 2,6 miliarde de dolari si cu un profit brut de circa 80 de milioane de dolari, SNP Petrom ar asigura o pozitie strategica pentru Lukoil in controlul pietelor est europene. Mai mult decat atat, la momentul de fata Petrom acopera peste 60% din piata interna de profil, avand cea mai mare retea de distributie, 450 de statii pe intreg teritoriul Romaniei. Cu toate presiunile pe care guvernul rus le exercita pentru ca Lukoil sa preia compania Petrom, este greu de crezut ca partea romana ar putea sa cedeze usor unei astfel de variante, mai ales ca exista si alte grupuri de influenta din zona vestica ce vizeaza acelasi obiectiv. Este totusi de presupus ca principala strategie a oamenilor de afaceri romani interesati in privatizarea Petrom va fi o alianta cu un concern strain. Sumele uriase, de ordinul miliardelor de dolari, care sunt rulate pe piata romaneasca a petrolului prezinta desigur un interes major pentru mediul politic din tara noastra. Nu este de mirare ca cei mai influenti oameni politici sunt cei care se afla in apropierea acestui domeniu. Relatia stransa dintre presedintele Iliescu si Ovidiu Tender nu mai este un secret pentru nimeni. La fel este de notorietate prietenia dintre Corneliu Iacobov si Viorel Hrebenciuc, presedintele PSD Bacau si vicepresedinte PSD. In randul opozitiei se remarca Dinu Patriciu, care a avut un rol determinant pentru debarcarea lui Valeriu Stoica din functia de presedinte PNL. Totusi, pozitia cea mai avantajoasa pare sa o detina ministrul industriei, Dan Ioan Popescu, care detine si sefia organizatiei PSD Bucuresti. In momentul de fata, Ministerul Industriei detine peste jumatate din intreaga economie romaneasca si peste 75% din industria nationala. Insa cel mai important aspect este legat de controlul pe care il exercita ministrul industriei asupra pietei petrolului din Romania. Cu siguranta, banii care sunt rulati pe aceasta piata vor avea o importanta covarsitoare pentru campaniile electorale din 2004. Din acest punct de vedere, cuvantul lui Dan Ioan Popescu are o greutate politica mai mare decat multi dintre colegii sai de partid. Relatia sa cu premierul Adrian Nastase, caracterizata de unele surse din Palatul Victoria ca fiind ,,excelenta,,, e baza controlului exercitat de Executiv asupra modului in care magnatii petrolului din Romania supravietuiesc concurentei. Nu sunt deci de mirare disensiunile care au inceput sa se manifeste in interiorul guvernului in legatura cu accizele la carburanti. Ministrul finantelor publice, din alta zona de influenta, a incercat sa deschida un front impotriva marilor companii private din domeniul petrolului. Intentiile sale s-au lovit insa de blocul sindicatelor si patronatelor petroliere, care au facut un zid comun in jurul ministrului industriei. Pana la urma miza petrolului ar putea fi una ,,simpla,,: campania electorala din 2004. Adica banii necesari finantarii unei campanii electorale.