De ce a publicat Libertatea:
Versiunea statului era că cei de la 112 nu au crezut-o pe Alexandra pentru că i-a derutat, a spus-o explicit șeful poliției Caracal! Tonul și echilibrul din vocea Alexandrei arată exact contrariul. Ei nu au avut nici un motiv să nu o creadă și totuși n-au crezut-o.
Știam că sunt presiuni mari ca ele să nu fie publicate, statul nefiind de acord cu apariția acestor dialoguri, care atestă modul incalificabil în care s-au purtat și angajații STS și cei ai poliției, cu Alexandra.
Ce s-a întâmplat după publicarea celor 30 de secunde:
Cei care critică decizia redacției vorbesc de faptul că inițial familia refuzase publicarea acestor înregistrări audio, ceea ce e adevărat.
La scurtă vreme însă, chiar Alexandru Cumpănașu, unchiul fetei, a publicat pe pagina sa de Facebook aceste înregistrări integrale, mult mai lungi, argumentând că:
”Pentru a demonstra cât de criminal este statul român, părinții Alexandrei au fost de acord cu difuzarea înregistrărilor audio autorizate. Deși acest lucru este extrem de dureros pentru părinți și apropiați”
La foarte scurt timp, Cumpănașu a dat jos înregistrările, editând postările sale (istoricul editării permite însă vizualizarea statusului inițial).
Televiziuni ca RTV și Digi 24 au preluat și difuzat înregistrarea audio a primei convorbiri că ea apucase să ajungă la media.
Aseară au apărut toate cele trei înregistrări, venite pe ruta youtube – siteul știripesurse.ro.
Reacții pro difuzarea înregistrărilor:
Cei care susțin că Libertatea a avut dreptate să publice înregistrarea audio justifică asta cu argumente diferite, de la faptul că vocea Alexandrei trebuie auzită, până la aceea că Guvernul nu ar fi vrut să nu iasă la iveală înregistrările, până la faptul că niciun copil să nu mai treacă prin ce a trecut ea.
Liliana Ruse, jurnalistă România TV: ”Să nu ne lase să uităm”
”Da, sunt oribile înregistrările. Da, le-am difuzat parțial, după ce familia și-a dat acordul. Pentru că familia are dreptate: statul român a fost criminal. Iar vocea Alexandrei trebuie să ne urmărească, să ne bântuie, să nu ne lase să uităm. Și, mai ales, să nu-i lăsăm pe ei.”
Ionuț Tudorică, redactor șef adjunct Economica: „Informația e putere”
”Văd că dă toată lumea în Tolontan că a publicat convorbirea audio dintre fată și autorități.
1. Dă lumea care a ascultat deja convorbirea, la el, bineînțeles. Că nu-ți poți da cu părerea DE VREME CE NU ȘTII CE S-A ÎNTÂMPLAT.
Atâta. Doar un punct era.
#info #is #freedom”
Ion Stelian, senator USR:
”Felicitări! Publicarea vocilor face un mare bine. Pesediștii din comisie erau transfigurați, le convin doar stenogramele! E important să audă românii cum s-a derulat dialogul”.
Dana Hering, româncă stabilită în Suedia:
”Vreau ca apelurile Alexandrei și discutiile cu politia sa fie publicate peste tot, la TV, la radio, peste tot.
Vreau sa nu mai fie om in tara care sa nu-i auda vocea. Si sa fii de piatra, sa fii ultimul cinic sau blazat de pe lumea asta, n-ai cum sa nu ingenunchezi in lacrimi, auzind-o.
Vreau ca toti politicienii care fac legi sa o auda. Toti polițaii si procurorii, toti primarii si cei de la ghisee, toti cei care lucreaza in clinici si spitale, toti profesorii si preotii.
Vreau sa o auda toata lumea. Vreau ca glasul ala mic plangand sa ajunga la „nu e treaba mea”, „nu ma bag”, „nu ma complic”. Sa constientizeze fiecare ce poate insemna incompetenta, lipsa de empatie si coruptia, cancerul ala despre care v-ati plictisit sa tot vorbim. Sa rasune vocea Alexandrei in mintea fiecaruia pana cand fiecare constientizeaza ca i se poate intampla lui sau celor dragi lui.
Si poate n-o sa mai trecem indiferenti pe langa suferinta celui de langa noi. Poate o sa ne aducem aminte de glasul Alexandrei cand ni se cere ajutorul, poate n-o sa mai intoarcem capul cand vedem un copil cersind pe strada sau sa ne astupam urechile cand vecinul isi bate nevasta. Poate incepem sa ne gandim la solutii, nu la vinovati, la victime, nu la agresori, la actiune, nu la „asa a fost sa fie’.
Dupa ce auzi inregistrarea aceea, nu mai poti ramane omul care ai fost. Pur si simplu nu mai cum.
Alexandra, a facut tot ceea ce a putut ca sa supravietuiasca, tot ceea ce scrie la manual.
Psihopati precum Dincá exista si au existat mereu dar ceea ce i s-a intamplat fetei, esecul salvarii ei tine de oamenii care aveau puterea, mijloacele si datoria de a face asta dar au esuat din lipsa de empatie si indiferenta.
Daca nici plansul fetei nu va schimba societatea asta in care traim, nimic nu o va mai face.”
Reacții împotriva publicării înregistrărilor audio
Foarte multe voci au fost vocale împotriva publicării, susținând că trebuia respectată dorința familiei de a nu face publice aceste înregistrări (la momentul publicării în Libertatea, familia își exprimase această dorință, prin intermediul lui Alexandru Cumpănașu).
Oana Despa, jurnalistă:
„La ce sunt utile inregistrarile, stenogramele? Ce demonstreaza ele? Ceea ce stim deja? Ca un copil a murit cu complicitatea statului roman? Avem nevoie de astfel de dovezi pentru a ne demonstra mizeria pe care o traim zi de zi. Romania nu se va face niciodata bine cata vreme e populata de mizerii din astea umane”
Ioana Avădani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent:
„Vă rog, vă rog, nu ascultați înregistrările audio ale apelurilor la 112. Ceea ce trebuia demonstrat în numele interesului public – răspunsul autorităților – s-a demonstrat prin transcripturi. Înregistrarea audio aduce doar un car de emoție, pe care deja o simțim, o exploatare uriașă în această „economie a emoțiilor” în care trăim. Îi datorăm atâta decență Alexandrei, care își numea răpitorul „domn” și vorbea de „telefonul dumnealui”.”
Paula Rusu, jurnalistă:
”Băi, @Libertatea, rușine să vă fie! Sunteți la fel de dezumanizați ca ăia de la 112.
Nu e nevoie sa auzim vocea copilei că se înțelege din stenograme oroarea trăită de ea.
E profund inuman să scrii că familia a ascultat înregistrarea și o poți da și tu, când părintii au cerut să NU se dea vocea copilei în presă. De ce? Fiindcă e o durere mult peste puterile unui om, d-apoi a unui părinte.
Nu e de niciun interes public sa difuzezi hohotele unei copile rapite, violate, batute! Voi o mai violati o data difuzându-le!”
Ioana Pelehatăi, jurnalistă Scena9:
„Eu nu cred că există niciun motiv să faci publică o înregistrare cu vocea unei victime a unei crime. Niciunul, să-mi fie cu iertare.”
Bianca Oanea, jurnalistă:
„Difuzarea înregistrărilor audio nu reprezintă interes public, ci necrofagie și instrumentalizarea emoției, atât în scopuri comerciale, cât și politice.”
Irina Zamfirescu, Active Watch:
”Mi se pare că suntem foarte razna dacă insinuăm drept argument pentru publicarea înregistrărilor audio faptul că ar fi incomod sau așa pentru PSD.
Discuția etică din jurul acestei publicări e mult mai complicata decât huo psd. Si pare că a fost închisă prin refuzul părinților de a publica înregistrarea audio.”
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro