Reportaj. Ce înseamnă acțiunea de kompromat a jurnalistei Emilia Șercan: „Riscăm să ne pierdem și puțina democrație pe care o avem”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În jur de 150 de persoane au participat la un protest organizat sâmbătă, 9 aprilie, în solidaritate cu jurnalista Emilia Șercan, victimă a unor noi acțiuni de intimidare și amenințare, după ce a scris că teza de doctorat a premierului Ciucă este plagiat. Oamenii au atras atenția că pierderea libertății de exprimare e un simptom al degradării democrației.
Cuprins:
Sub soarele puternic din după-amiaza de sâmbătă, 9 aprilie, câteva zeci de oameni s-au strâns la protestul organizat în fața Ministerului Afacerilor Interne, în solidaritate cu jurnalista Emilia Șercan, victimă a unei acțiuni de kompromat în care, a arătat aceasta, sunt implicate autoritățile statului.
În timp ce protestatarii scandează „Emiliaaa, Emiliaaaa, Emiliaaaa” sau „Bode, nu uita să îți semnezi demisia”, alte câteva mii se plimbă pe Calea Victoriei din București, într-una dintre cele mai frumoase zile de primăvară de anul acesta. Pentru câteva ore, orașul pare să trăiască într-o bulă a lui, o bulă de primăvară, fără război, amenințări cu moartea sau scurgeri de informații din dosare penale.
<strong>„Așa începe. Ți se ia libertatea, lumea e comodă, o să stea în casă, pe mine nu mă afectează, e doar o jurnalistă, dar nu ne dăm seama că așa ne pierdem noi pe noi”, crede Iuliana Moisă, o protestatară în vârstă de 33 de ani, care lucrează în domeniul IT. </strong>
„Cred că este foarte important ca presă să fie liberă și să poată face investigații, astfel încât să nu ajungem în dictatură. Un exemplu foarte elocvent este Rusia acum, unde sunt fabricate narațiuni pe post de adevăr”, adaugă aceasta.
„Nu credeam că voi mai trece printr-o situație de genul ăsta”
Emilia Șercan e jurnalista de investigație care a demascat zeci de plagiate ale unor oameni politici puternici, a scris despre sistemul doctoral corupt de la Academia SRI sau de la Academia de Poliție. În 2019, a fost amenințată cu moartea de către foștii capi ai Academiei de Poliție, condamnați ulterior la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru instigare la șantaj.
„După episodul cu amenințările, nu credeam că voi mai trece printr-o situație de genul ăsta”, spune Emilia, aflată la protest. La distanță de doi ani, i se întâmplă din nou.
După ce a Emilia Șercan a arătat că premierul Nicolae Ciucă a plagiat în teza lui de doctorat, într-o investigație publicată pe 18 ianuarie, a urmat un șir nou de amenințări și acțiuni de intimidare și defăimare.
La mijlocul lui februarie, jurnalista a aflat că mai multe poze personale i-au fost sustrase din telefon și postate pe site-uri pentru adulți. A făcut o captură de ecran și a depus o plângere la poliție. La 40 de minute după ce a părăsit sediul Serviciului de Investigații Criminale, captura trimisă de către jurnalistă și depusă la dosarul penal a fost publicată pe un site din Republica Moldova, fiind preluată ulterior și pe alte site-uri. Probele au fost sustrase din dosar. A urmat o acțiune de mușamalizare a întregii operațiuni, descrisă de Emilia Șercan într-un articol publicat pe 4 aprilie.
„Puțina democrație”
„De ce am venit? Dacă nu avem grijă de puțina democrație pe care o avem, riscăm să o pierdem și pe asta”, spune Lucian, 30 de ani, care lucrează în proiectare mecanică. Bărbatul a venit singur la protest. Are în mână cartea „Cum am învățat să înțeleg lumea”, scrisă de către autorul suedez Hans Rosling.
Cartea în sine e un mic simbol al rezistenței. A trecut printr-o „mini-inundație de calorifer” și deși a scăpat cam șifonată, scrisul a rezistat. Rosling e cunoscut pentru cartea „Factfulness”, în care explică, pe bază de date, „facts”, că „lumea nu este un loc atât de nașpa pe cât îl credem și direcția spre care ne îndreptăm e mai ok decât ne așteptam”, spune Lucian. Însă România pare că ilustrează fix opusul teoriei lui Rosling.
<strong>„Avem libertate de exprimare cât timp este în concordanță cu puterea și nu deranjează. Devine problematic în momentul în care ajungi să critici, cum este cazul Emiliei. Și atunci încearcă să te pună la colț prin diverse metode, în cazul de față destul de grosolane”, adaugă Lucian. </strong>
Gabriel Pintea, un alt protestar, crede că trăim o pierdere graduală a democrației, pe care nu o conștientizăm prea bine. „Se trece de la câtă democrație aveam la un regim controlat de instituții de securitate. Nu e ceva ce se vede de la o oră la alta. E gradual”, spune acesta.
Maria, în vârstă de 25 de ani, e la primul protest din viața ei. Are o pancartă pe care scrie Vreau transparență. Meritocrație. „Mi se pare un pic ireal ce se întâmplă. Democrația trebuie păstrată. Am văzut ce s-a întâmplat în SUA, pe 6 ianuarie (În 6 ianuarie 2021, a fost luat cu asalt Capitol Hill, n.r.). Nu poți să hărțuiești așa jurnaliști”, explică Maria.
„Am deranjat sistemul”
Cosmin Pojoranu, de la Funky Citizen, unul dintre ONG-urile care au organizat protestul, citește la microfon numele mai multor politicieni care și-au plagiat lucrările de doctorat. Are mai multe foi A4, acoperite cu numele acestora.
„În caz că nu mai țineți minte, plagiatul e furt”, spune Cosmin.
Emilia Șercan nu dorește să vorbească la microfon. Rămâne într-un colț, discretă. Dar oamenii vin să își facă poze cu ea sau să îi mulțumească pentru munca ei.
O întreb de ce crede că e targetată în mod sistematic. „Mai mult decât am deranjat persoane în mod individual, am deranjat sistemul. Dacă ne uităm în ultimii ani, mulți dintre cei despre care am scris erau în funcții, aveau foarte multă influență, multă putere. Dintr-odată s-au simțit vulnerabili pentru că cineva scria despre ei nu că au furat, ci că au plagiat. Iar lucrul acesta i-a vulnerabilizat în ochii opiniei publice. Imaginea lor publică este pusă sub lupă și lumea le chestionează competența, chiar și pregătirea profesională”, explică jurnalista într-o discuție cu Libertatea.
Unii dintre protestatari spun că Emilia Șercan a devenit ținta acestor atacuri pentru că este un jurnalist incomod, dar și pentru că este femeie, iar într-o societate machistă ca România, a fi femeie este considerat o slăbiciune.
„S-a implicat foarte mult în a dezvălui aceste imposturi încă din 2012. În plus, în societatea românească cred că are impact mult mai mare să dai niște poze intime cu niște femei, nu cu niște bărbați. Cred că a fost atacată și din partea asta”, explică Iuliana Moisă.
„Mă întreb dacă ar fi fost bărbat, ar fi același lucru? Și ei s-au amăgit că la un moment dat va ceda, că nu are atâta putere”, spune și Anca Arambașa, o tânără de 28 de ani care lucrează în PR și comunicare.
Orașul adormit
Numărul mic de oameni care s-au adunat să o sprijine pe Emilia Șercan sau care au mers să protesteze în fața Ambasadei Rusiei, de când a început războiul în Ucraina, are legătură cu valul de dezamăgire traversat de societate după protestele din 2017, crede Cristian Crivăț, unul dintre protestatari. Acesta a lucrat în armată, dar e acum pensionar.
„Cred că a fost o mare dezamăgire valul ăla din 2017 și lumea a obosit. Până când nu se va întâmpla ceva suficient de grav, încât să mobilizeze din nou, va dura ceva”, spune bărbatul.
Ana, unul dintre protestatari, vorbește despre „Bucureștiul adormit”.
„De ce am venit? Pentru că nu mai știu în ce țară trăiesc. Dar urmăresc îndeaproape războiul din Ucraina. Bucureștiul, cel puțin, este adormit. Ori este atât de amestecat cu oameni care își văd de viața lor, de stomăcelul lor. Spirit civic nu mai există în orașul ăsta. Lumea nu se simte aparținând unui loc și atunci nu are de ce să lupte. Toți visează să plece”, crede aceasta.
„Ce i se întâmplă Emiliei i se întâmplă oricui deschide gura și are alt punct de vedere.
Majoritatea doarme în papuci, iar cei care se agită, se agita în direcția opusă. Și nu știu de unde are atâta putere Emilia”, concluzionează femeia.
„Cred că toți putem fi Emilia Șercan la un moment dat”, spune Andreea Apostu, în vârstă de 25 de ani.
„Mă întreb unde vor să mai ajungă. Au trecut de la amenințări cu moartea la lucrurile acestea, care sunt la fel de mizerabile. Simți și tu că nu mai ai încredere în stat. Sunt atâți oameni care pleacă, te întrebi de ce nu pleacă și ea. Ar avea o carieră strălucită oriunde. Dar ea rămâne aici, să se lupte cu morile de vânt și de asta suntem și noi aici. Un om luptă ca țara și instituțiile statului să funcționeze, iar noi trebuie să fim alături de ea”, adaugă tânăra.
