Ce am votat și încotro ne îndreptăm: „Tipul de societate fondat după Revoluția din 1989 se prăbușește în fața noastră” | Interviu

Cei doi analiști au analizat rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din România, de eșecul candidatului coaliției guvernamentale, de accederea independentului Nicușor Dan în turul doi și de revenirea surprinzătoare a lui Victor Ponta. 

Paradoxul AUR: partidul antisistem având legături cu puterea

Ambii subliniază că, deși rezultatele par clare, ele reflectă mai degrabă un vot de protest împotriva partidelor tradiționale și a întregii clase politice, pe fondul unei lipse acute de încredere în instituții și partide.

Dincovici evidențiază că ascensiunea candidaților independenți și a celor antisistem arată o criză profundă și o ruptură între cetățeni și establishment, alimentată de ani de dispreț și polarizare socială. 

Poenaru consideră că votul pentru Simion a fost anunțat de anularea turului 2 și reprezintă o sancțiune directă la adresa clasei politice, care a ignorat eșecurile trecute. El subliniază că AUR nu părea o forță cu potențial de peste 40% la alte alegeri, dar contextul politic și manevrele partidelor dominante au favorizat ascensiunea sa.

Cei doi discută și despre efectele deciziei CCR de a invalida primul tur, considerând că nu actul în sine, ci modul netransparent și haotic în care a fost gestionată situația a alimentat suspiciunea publică și radicalizarea electoratului. 

Dincovici adaugă că multe categorii sociale, precum militarii în rezervă, se simt abandonate și caută recunoaștere, nu doar reprezentare, iar Poenaru atrage atenția asupra paradoxului AUR: deși se prezintă ca antisistem, are legături cu vechiul establishment.

În privința șanselor lui Nicușor Dan de a recupera diferența față de Simion, ambii sunt sceptici, subliniind că mobilizarea tradițională anti-PSD nu mai funcționează, iar coaliția de guvernare este mai vulnerabilă ca oricând. Ei avertizează că rezultatul alegerilor arată fragilitatea actualei configurații politice și riscul unei crize politice și economice majore, cu efecte de durată asupra României.

Conceptul obiectelor încețoșate din societate

Libertatea: Rezultatele par a fi clare: un vot masiv pentru George Simion, o coaliție care nu poate ajunge în finală prin Crin Antonescu, un independent – Nicușor Dan – în finală și un Victor Ponta revenit care pare a deveni jokerul prin procentul mare pe care-l are. Ce se ascunde de fapt în spatele acestor procente și alegeri ale electoratului?
Alexandru Dincovici: Ai spus bine, par a fi clare, dar este posibil să avem de fapt un vot masiv împotriva coaliției și în general, al partidelor. Încrederea în instituții în acest moment, și mai ales în partidele politice, este la pământ, ceea ce prevestește o criză înspăimântătoare, din punctul meu de vedere, și mult mai multă incertitudine decât există în prezent, mai ales dacă legăm aceste momente electorale românești de ceea ce se întâmplă în lumea mai largă, de la războiul de la granițe până la schimbările recente din Statele Unite. 

Este fascinant, dacă ne uităm la istoria noastră recentă, să vezi candidați independenți cu un asemenea număr de voturi. Cred că nimeni nu-și putea imagina așa ceva cu zece sau douăzeci de ani în urmă, mai ales cu o lege electorală ca a noastră în care multe inițiative s-au destrămat pentru că nu au reușit nici măcar să strângă numărul necesar de semnături pentru a candida, darămite să mai și intre în cursă, să mobilizeze alegători și să devină partide. 

Uitându-mă mai printre rânduri, anecdotic, la comentarii și reacții, din noiembrie până acum văd parcă din ce în ce mai mult și un val de ură care cred că a tot fost alimentat, în ultimele cicluri electorale, de un vot prezentat în discursul public drept fiind moral, și echivalent unei categorii de cetățeni educați, plimbați prin lume, cu dantură îngrijită și locuri de muncă stabile și bine plătite, căruia i-a fost opus un vot imoral, al categoriilor invizibile și pentru mulți politicieni, dar și pentru alți actori de pe scena românească. 

A fost poate mai mult decât oricând un vot revanșard, al ceea ce Rancière numea part des sans part, și filosoful Levy Bryant obiecte încețoșate din societate. Iar valul de ură poate fi văzut ca o reacție la valul de dispreț de până acum. 

Florin Poenaru: Nu cred că se ascunde nimic din ceea ce nu era cunoscut deja. Votul masiv pentru Simion a fost anunțat de anularea turului 2. A fost un vot de protest, în sensul cât de poate de direct de arătare a „degetului mijlociu” unei clase politice din ce în ce mai lipsită de legitimitate. Simion nu doar că a reușit să păstreze scorul său și al lui Călin Georgescu din primul tur anulat, dar și să câștige voturi în plus. 

Dacă ne uităm la distribuția geografică a votului pentru Simion, toate faliile tradiționale au fost înlocuite de un consens cu privire la folosirea votului ca protest (mai puțin în regiunile maghiare din rațiuni ușor de sesizat). Simion a dovedit că are abilitatea să se plaseze pe sine drept vectorul acestui vot de protest, deși la finalul scrutinului anulat terminase pe locul 4. Nici la alegerile europarlamentare și nici la cele locale din 2024 AUR nu părea că e o vreo forță electorală formidabil de puternică încât să ducă propriul candidat la peste 40%. 

A fost doar un vot de blam pentru clasa politică dominantă care nu doar că nu a învățat nimic din ce s-a întâmplat pe 24 noiembrie, dar, mai mult, a reușit să transforme o situație proastă într-una cu adevărat catastrofală. Să nu uităm cum se lăudau liderii PSD că i-au facilitat lui Simion obținerea de voturi în turul 1 anulat, fapt reiterat recent de primarul PSD al Buzăului. Ceea ce a început ca o manevră de laborator s-a terminat cu ascensiunea cât se poate de concretă a unui naționalism populist autohtonist ce are toate șansele să devină el însuși dominant.  

Încă de la anunțarea lui Crin Antonescu drept candidatul coaliției de guvernământ a fost clar pentru mai mulți sociologi că acesta nu are nici o șansă de câștig și nici chiar să intre în turul 2, fapt ce acum, retrospectiv, pare de la sine înțeles. Orice candidat al coaliției ar fi plecat cu un handicap, tocmai pentru că ar fi fost candidatul coaliției împotriva căreia se mobilizează votul popular. Dar principala problemă a lui Crin Antonescu a fost că nu a avut nici măcar un mesaj minimal ancorat la problemele curente ale oamenilor, indiferent care. Și dacă ar fi avut un mesaj clar pentru cei 1% cărora să le promită cum le va reprezenta interesele tot era preferabil retoricii absolut goale de sens și glumelor lipsite de umor din campanie. 

Nicușor Dan a luat electoratul Elenei Lasconi și, precum aceasta, a intrat în turul 2. Nu e nimic surprinzător aici, sunt votanți constanți, disciplinați și atașați mai de grabă de exprimarea propriei presupuse valori decât de politică propriu-zis sau chiar față de fapte și realitate. Pare că funcționează până la un anumit nivel această predispoziție, dar e de urmărit dacă va funcționa și pentru câștigarea președinției. Altfel, pentru locuitorii Bucureștiului accederea lui Nicușor Dan în turul al doilea vine cu o urmă de mirare, având în vedere palmaresul său în fruntea orașului, dar și de optimism, exact din același motiv. 

Am făcut ieri o glumă că cineva ar trebui să-i mulțumească lui Victor Ponta pentru că fără el câștiga Simion din primul tur. Sigur, nu în sensul tehnic al numărului legal de voturi, cum mi-au semnalat iubitorii USR-iști de legalisme, ci în sensul că Simion ar fi depășit 50% din voturi dacă nu participa Ponta. Afirmația lui Ciolacu conform căreia Crin Antonescu a pierdut pentru că Ponta a furat voturi de la el nu se susține. Mulți PSD-ști nu ar fi votat Crin Antonescu, sau un candidat liberal, în nici un context, lucru care oricum se știa deja în partid din toamnă. Or ar fi stat acasă, ori ar fi mers la AUR, fapt cât se poate de natural, având în vedere că ascensiunea AUR din ultimii ani s-a făcut și cu ajutorul unor votanți pierduți pe drum de PSD ca urmare a apropierii de PNL și de Iohannis.  

„Avem multe instituții de-a dreptul disfuncționale”

– Credeți că decizia CCR de a invalida turul 2 a jucat un rol atât de important? Procentele ne arată că, dacă Georgescu avea 23% iar Simion 13%, acum reprezentantul valului suveranist merge spre 41%. Care sunt cauzele acestei susțineri masive?
Alexandru Dincovici: Decizia CCR în sine nu este, din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă, ci mai degrabă întreaga orchestrare politico-instituțională din care a făcut parte, alături de modul în care a fost comunicată. Am avut multă vreme senzația, și nu o dată, că trăim într-o parodie care nu se mai termină, ultimul episod petrecându-se la Curtea de Apel din Ploiești. Avem multe instituții de-a dreptul disfuncționale, aspect care ne este constant revelat și reconfirmat de câteva luni, iar aceste lucruri nu fac decât să potențeze această susținere pentru schimbare radicală. 

Aș adăuga aici și modul în care a fost gestionat rezultatul semi-alegerilor trecute de către majoritatea partidelor, începând cu cele din Coaliție, și care este cel puțin la fel de important pentru explicarea acestei dinamici. Sunt multe discuții, de exemplu, pe tema candidatului unic, și mai multe voci care susțin de câteva luni bune faptul că această alegere s-ar putea dovedi dăunătoare pentru toată lumea. 

În condițiile în care datele ne arată, de exemplu, încă de la finalul anului trecut, ceea ce am văzut de-a lungul ultimilor ani, și anume că majoritatea românilor sunt pro-europeni, pare că am asistat la o coagulare de forțe în jurul unui fals clivaj, care nu a făcut decât să anuleze și mai mult niște granițe ideologice relevante, a erodat bazinele electorale ale partidelor mari și a contribuit la percepția că toți sunt „la fel”, și miza e de fapt alta, lucru speculat de marii câștigători ai acestei schimbări. 

Florin Poenaru: Da, anularea turului 1 a contribuit enorm la acest deznodământ. Problema nu a fost neapărat anularea alegerilor în sine, ci modalitatea în care s-a făcut, tot spectacolul inițial cu renumărarea, care nici măcar nu a fost dusă la capăt, apoi anularea scrutinului când votul deja începuse și sute de oameni din diaspora deja apucaseră să călătorească pentru a putea să voteze. 

Totodată, pe fond, nu s-au prezentat dovezile clare ce au făcut necesară anularea alegerilor, nu s-a explicat cât se poate de clar pentru toată lumea de ce a fost nevoie de o asemenea decizie fără precedent, pentru a nu mai lăsa un teren fertil apariției unei întregi culturi populare a teoriilor conspirațiilor. În loc de un mesaj clar al autorităților, au urmat scene pe care le mai văzusem pe vremea anti-corupției: descinderi cu mascați, ridicări din trafic, acuzații care mai de care mai fantasmagorice, și, desigur, până acum, nici o probă. 

Unii s-au bucurat naiv că a fost scos fascistul de pe buletinul de vot (nimeni nu cred că are îndoieli cu privire la propensiunea politică a lui Georgescu), doar pentru ca fascismul să intre și mai adânc în societate și în mainstream. Sunt șanse mari acum ca Simion să câștige la un scor chiar mai mare decât ar fi făcut-o Georgescu. Astfel, vom avea un președinte extremist și mai legitimat de votul popular și un așa zis centru mainstream și mai erodat – combinația perfectă pentru continuarea ascensiunii forțelor fasciste. 

„Parcă am descoperit deodată legionari”

– De ceva ani susțin că vom avea o mare revanșă „antisistem” din partea populației abandonate și nereprezentate. Am estimat corect, dar nu suficient: avem aparent două revanșe în oglindă împotriva establishment-ului. Ce se ascunde de fapt în spatele acestui val de nemulțumiri?
Alexandru Dincovici: Cred că ai avut și ai în continuare dreptate aici, și cel mai bun exemplu mi se pare cel al militarilor în rezervă, câteva sute de mii de oameni, la care mai putem adăuga și cel puțin o parte din familiile acestora, care pare că l-au susținut puternic pe candidatul exclus din cursă și care mă aștept să se fi îndreptat către următorul candidat cu profil similar, și să nu susțină nici coaliția și nici pe candidatul plasat pe locul al doilea, de exemplu. 

S-a scris și despre asta anul acesta, și ei reprezintă un exemplu foarte bun de categorie care se simte abandonată, care suferă de o inechitate datorată unui anumit tip de politică publică, ba chiar de abandonare, într-un context global extrem de relevant, cu război la graniță. Și ca ei sunt mulți, oameni care și-ar dori să fie recunoscuți, poate mai degrabă decât sau înainte de a fi reprezentați. 

Pe de altă parte, cred că multe instituții au fost mult prea permisive, în ultimii 30 de ani, cu discursuri pe care acum o parte din societate le acuză ca fiind extremiste, dar al căror istoric este trasat cu ușurință de mulți cercetători până la începutul anilor ‘90. Parcă am descoperit deodată legionari și extremă dreaptă, deși dacă citim ce s-a scris, de exemplu, despre Martie negru și evenimentele de acum 35 de ani, vedem similitudini răsunătoare. 

Am fost acum două săptămâni prin Târgu Mureș și am observat că Uniunea Vatra Românească are în continuare sediul într-un spațiu ultra-central din oraș. Dacă punem cap la cap lucrurile astea, nu știu dacă ar trebui să ne mai mire ceva. Sau nu atât de mult. 

Florin Poenaru: E o discuție extrem de amplă ce merită încă făcută despre revanșism, cine își ia revanșa și pentru ce. Tot ce pot să spun acum e că tipul de societate fondat după revoluția din 1989 se prăbușește în fața noastră sub presiunea propriilor contradicții, dar și a multiplelor transformări ce au loc simultan la nivel global. 

Dar aici ar mai trebui clarificat totodată cine este establishmentul. Coaliția de guvernare? Partidele tradiționale PSDPNLUDMR? Putem spune însă că AUR e chiar o mișcare pornită la firul ierbii împotriva establishment-ului post-comunist cum pretinde? E suficient să aruncăm un ochi peste membrii săi de bază și finanțatori, oamenii cu stagii în servicii sau afaceriști locali monopoliști. Sunt ei alternativa la sistem? 

E un paradox legat de AUR, mai puțin sesizat. Chiar printre votanții săi de bază există credința puternică că liderul partidului are legături cu serviciile secrete. Putem extinde discuția și la USR, mult mai erodat, având în vedere că a fost și la putere. Deci cred că mai avem multă muncă de analiză până să lămurim exact ce tip de revanșă se întâmplă acum, și cât anume e retorică anti-sistem și cât e de fapt e opoziție la acesta. 

– E o diferență imensă între cei doi finaliști: avem 20%. Credeți că Nicușor Dan ar putea recupera această diferență? Cum și de unde? Ce mobilizare ar fi necesară?
Alexandru Dincovici: În peisajul actual cred că este foarte greu de recuperat, și nu știu dacă secretul rezidă într-o mobilizare mai mare a electoratului în general. S-ar putea să avem surprize, și să vedem că o participare mai mare la vot nu va duce la un vot mai bun pentru poziția a doua, iar puțină aritmetică electorală, dacă îi adăugăm și niște poziționări istorice pe axele de mai sus, pare să confirme acest lucru. Pare greu de crezut că votanții coaliției de guvernare îl vor îmbrățișa pe Nicușor Dan, având în vedere că până acum formațiunile care l-au susținut și din care a făcut parte.

Florin Poenaru: Greu de spus acum. Nu cred că poate fi exclus nimic. Mai interesant de observat e că va fi primul scrutin prezidențial de după 1990 în care nu va mai funcționa mobilizarea anti-PSD, ciuma roșie, etc. Din contră, votanții PSD vor fi acum cei mai curtați de ambele tabere pentru a obține victoria. Există uneori revanșă istorică chiar și atunci când partidul tău pierde. 

Efectele economice dezastruoase, doar amânate

– Indiferent de rezultat e clar că actuala Coaliție este fragilă și vulnerabilă. În ce măsură rezultatul final al alegerilor prezidențiale va schimba configurația politică?
Alexandru Dincovici: Pentru o coaliție de guvernare care în oricare alt an ar fi putut ajunge cu ușurință la minim 50% din voturi, rezultatul alegerilor prezidențiale nu doar că este cel mai slab rezultat cumulat al partidelor obținut după ‘90, dar ar trebui să tragă un semnal și mai mare de alarmă cu privire nu doar la fragilitatea acestei configurații, dar și la pericolul ei pentru partidele care o compun. 

Avem nevoie de o opoziție democratică viabilă, și dacă ne încăpățânăm să menținem formula actuală s-ar putea ca ea să dispară complet până la următoarele alegeri. E oarecum de neconceput să rămânem în formula actuală, și nu pentru că nu ar fi posibil, ci pentru că dacă se întâmplă asta, atunci în 2028 vom avea o surpriză și mai mare și probabil mult mai neplăcută decât acum. 

Florin Poenaru: Până acum fiecare președinte nou ales a forțat interpretarea Constituției și și-a asigurat o majoritate parlamentară favorabilă. Nu văd de ce acum ar fi altfel. Situația e cu atât mai complicată cu cât parlamentul e destul de fragmentat și fără a fi capabil să joace convingător rolul de lider. PSD a obținut cel mai slab scor din istoria sa și e erodat atât de guvernare cât și de eșecurile electorale succesive. 

– Sunt șanse să ocolim o criză politică majoră care va avea și efecte dezastruoase economice? 
Alexandru Dincovici: Am senzația că suntem, cel puțin de la jumătatea anului trecut, într-o criză politică și socială majoră. Și nu am făcut decât să mai amânăm puțin efectele economice dezastruoase, dar ele vor veni imediat după finalizarea alegerilor și a viitorului guvern. Avem un deficit foarte mare, un buget dezechilibrat și nesustenabil, costuri mari cu împrumuturile, și pentru asta vom plăti cu toții, sub o formă sau alta. Iar criza politică pe care o traversăm influențează deja piețele, criza de încredere se vede și ea peste tot, și nu am văzut sau auzit până acum de vreo soluție acceptabilă din zona politică. Și cred că asta e o problemă mai mare decât alegerile, pentru că nu știm ce ne așteaptă. În funcție de deznodământul politic, cine știe cu ce surprize economice ne mai trezim.  

Florin Poenaru: Nu e nicio șansă, criza este aici și efectele dezastruoase se vor simți de îndată ce se termină ciclul electoral prelungit. Din acest punct de vedere, ca să luăm distanța obiectivă necesară, nu e o mare diferență între cei doi finaliști din punct de vedere al viziunii politice. Cei doi par în antiteză ireconciliabilă doar pentru suporteri. Când vine vorba de problemele de fond, din frânturile de program existente reiese că par mai degrabă să fie în acord.  

Fotografii: Inquam Photos / Octav Ganea, Hepta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro