Aventura unor ruși care au fugit de război și au ajuns să facă greva foamei într-o închisoare din SUA. „Polițiștii ne spun: «Nu aveți ce căuta aici»”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Au trecut ilegal în Statele Unite din Mexic și au cerut azil politic. În așteptarea deciziei, au fost plasați în închisori, unde sunt uitați cu lunile, scrie publicația rusă independentă Mediazona.
Cuprins:
- Soții Pavel și Victoria Basargin au fugit din Rusia de teama unei condamnări, după ce au protestat față de invazia țării lor în Ucraina și au fost luați la ochi de autoritățile ruse.
- După un drum lung până în Mexic, au trecut granița în SUA, în speranța că vor obține azil.
- Cei doi au fost reținuți. Victoria a fost imediat eliberată, însă soțul său, Pavel, se află în închisoare deja de câteva luni.
- De o săptămână, acesta a intrat în greva foamei, alături de alți doi ruși.
- Protestul lor nu i-a impresionat pe polițiștii americani, scrie Mediazona, publicație fondată de Maria Alyokhina și Nadezhda Tolokonnikova, care sunt și cofondatoare ale grupului de protest și trupei Pussy Riot.
Povestea Victoriei și a lui Pavel este asemănătoare cu a multor cetățeni ruși care au fugit în SUA și au cerut azil politic. Unii nu au viză, așa că încearcă să treacă ilegal granița prin Mexic. Doar că de cele mai multe ori, aventura lor se încheie cu închisoare.
Decizia
Pavel Basargin, în vârstă de 43 de ani, a fost taximetrist în orașul Chelyabinsk, din Rusia. A intrat în atenția autorităților ruse după ce a participat la mai multe acțiuni antirăzboi. În aprilie, a fost amendat pentru că a protestat pe stradă cu o pancardă pe care scria „Fără război în Ucraina”. După incidentul ăsta, au urmat mai multe vizite ale poliției chiar la ei acasă. Le-a dat avertismente pentru „comportament antisocial”, a povestit Victoria Basargin jurnaliștilor de la Mediazona.
Soții Basargin s-au văzut nevoiți să se mute o perioadă la Troitsk, un oraș aflat la distanță de o oră de Chelyabinsk. Intimidările din partea poliției, amenințările cu închisoarea i-au dus la concluzia că cel mai bine pentru ei este să plece din Rusia.
Întreaga societate a fost împărțită în două tabere, am remarcat asta mai ales la vecinii noștri. Au fost atât de mult intoxicați cu propaganda rusă că nu-și mai ascund ura față de Ucraina și ucraineni.Victoria Basargin:
Au ales să plece în SUA pentru democrație și pentru libertate și respectul față de drepturile oamenilor. Nici Victoria, nici soțul ei nu au viză pentru SUA, așa că au văzut ca unică soluție trecerea graniței ilegal.
Drumul
În 29 iunie, Pavel și Victoria au ajuns în Istanbul, iar pe 5 iulie erau deja în Mexic. Câteva zile mai târziu, au călătorit în Tijuana, oraș descris ca fiind unul dintre cele mai periculoase din lume. Tijuana a devenit, de la invazia rusă, un punct de tranzit deopotrivă pentru rușii și ucrainenii care caută azil în SUA. Orașul i-a dat Victoriei un sentiment constant de pericol.
„Sunt militari peste tot pe străzi care poartă arme și îi opresc pe oameni la întâmplare și îi iau la întrebări”, își amintește ea.
Să treci granița cu SUA nu e ușor. Polițiștii de frontieră americani sunt foarte vigilenți. Migranții se ascund de multe ori în camioane sau sub pături pe locurile din spate ale mașinii, în încercarea lor de a trece granița. Unii încearcă de mai multe ori până reușesc, notează Mediazona.
Dar soții Basargin au reușit de prima dată, în 23 iulie.
La graniță au fost percheziționați, interogați, au făcut cerere de azil politic și li s-a spus că vor sta câteva zile într-un centru de detenție chiar acolo, la graniță, până vor fi trimiși într-un alt centru de detenție pentru refugiați.
Închisoarea
Câteva zile mai târziu, în 27 iulie, Victoria, Pavel și alți câțiva migranți au ajuns în Louisiana. Victoria a stat în închisoare 10 zile și a fost eliberată din cauza unor probleme la inimă. Pavel însă a rămas acolo.
Condițiile sunt și mai rele acolo, spune Victoria. Celulele sunt reci și aglomerate, iar gardienii pot fi foarte duri.
„Sunt trei tipuri de gardieni: cei indiferenți, cei buni, pe care mi-aș dori să-i întâlnesc mai des, și cei sadici”, a povestit Basargin pentru Mediazona.
De regulă, migranții sunt lăsați liberi după o lună sau două și așteaptă decizia autorităților în ceea ce privește azilul politic în libertate.
Dar pentru Pavel Basargin se fac deja mai bine de patru luni. Are toate documentele necesare pentru a-i fi acordat azilul politic, însă sunt toate în telefonul mobil, care i-a fost confiscat când a fost arestat.
„Oamenii trebuie să-și angajeze avocați”
„Louisiana e celebră pentru problemele pe care le întâmpină cei care rămân blocați aici. Au nevoie de avocați și oamenii de multe ori nu-și angajează”, explică pentru publicația rusă independentă Ilya Kiselev, avocată care îi ajută pe migranți să obțină azil politic.
După ce a fost eliberată, Victoria s-a stabilit în Cleveland, Ohio. Pentru a avea din ce trăi, face curățenie. În timpul liber, încearcă să găsească soluții ca să-și salveze soțul. A angajat un avocat, dar Victoria simte că acesta nu se implică suficient. Nici acum nu înțelege de ce Pavel este încă în închisoare.
„Unul dintre gardieni, un supervizor, i-a spus lui Pavel: sunteți prea mulți, de ce tot veniți aici? Nu aveți ce căuta aici”, povestește Victoria discuția pe care a avut-o cu soțul ei.
Poliția din centrul de detenție nu le spune migranților închiși ce se va întâmpla cu ei și ei niciodată nu știu cât de repede vor fi eliberați. „Depinde de cum se mișcă ofițerul. Poate dura o lună, poate dura trei-patru”, explică avocata Ilya Kiselev.
Greva foamei
La patru luni după ce a fost închis, Pavel Basargin a ajuns la disperare. S-a săturat să aștepte decizia autorităților americane în ceea ce-l privește și a decis să protesteze.
În 31 octombrie, Pavel Basargin a intrat în greva foamei. Doi alți cetățeni ruși cu situații asemănătoare i s-au alăturat. Unul dintre ei, un antreprenor în vârstă de 33 de ani din Sankt Petersburg, Sergey Polivanov, se află în centrul de detenție chiar de mai mult timp decât Pavel: cinci luni.
„Noi stăm împreună în celulă, iar al treilea camarad este alături, stă singur. Suntem bine deocamdată. Suntem întrebați la micul dejun, la prânz și la cină dacă vrem să mâncăm, ne verifică la fiecare 15 minute”, spune Basargin.
„Sper să funcționeze”
Dar administrația centrului nu a fost impresionată de protestul celor trei.
Ne-au spus că este inutil, că nu rezolvăm nimic cu greva foamei, ci doar ne vom înrăutăți singuri situația. Le-am spus că nu ne oprim.Pavel Basargin:
Greva foamei a funcționat în alte situații, crede Miroslava Polivanova, soția lui Sergey. A auzit povești ale unor migranți care au protestat în același fel și, în final, polițiștii au cedat și le-au dat drumul. „Nu știu dacă ajută acum, dar sper să funcționeze”, spune Miroslava.
Soțul ei rezistă, dar deja a început să se simtă rău. „Cel mai rău e când ești după gratii și nu știi cât mai stai acolo”, afirmă femeia.
A slăbit opt kilograme într-o săptămână
Pavel Basargin a mai încercat o dată să facă greva foamei ca protest față de cât de încet se mișcă autoritățile americane în eliberarea sa, relatează Victoria. Prima dată, ofițerii l-au convins să mănânce spunându-i că va fi foarte curând eliberat. Dar nu i s-a dat drumul.
Greva durează deja de o săptămână. Bărbatul a ajuns de la 76 la 68 de kilograme.
„Soțul meu va continua să se înfometeze. La o înălțime de 1,78 m, are 68 de kilograme”, spune Victoria Basargin.
Trandafir 12.11.2022, 11:32
Romanii se comporta mult mai uman decat americanii. SUA a fost o alegere gresita. In Romania nu pateau nimic, din contra erau ajutati umanitar.