Alina ar trebui să fie un exemplu pentru foarte mulți români. Este o persoană care a pus mai presus de toate dragostea pentru semenii ei. A terminat facultatea de Psihologie și, o perioadă, nu a știut în ce parte să o apuce. Însă după ce l-a cunsocut pe Radu, un băiețel diagnosticat cu autism, a știut că trebuie să rămână alături de el și să învețe cât mai multe despre boala care atacă din ce în ce mai mulți copilași.
A ajuns în familia lui Radu după ce a văzut un anunț în ziar. S-a prezentat la interviu, pe care l-a susținut cu tatăl băiețelului, iar după o oră petrecută cu micuțul s-a oferit să vină zilnic chiar și fără a fi plătită. Așa a început totul. ”De Răducu m-am atașat din prima clipă. Îmi amintesc că multă vreme după ce am început terapia cu el, înainte de a intra în camera de lucru, spuneam Tatăl nostru. În felul asta simțeam că las totul la ușă și mă încarc cu energie pozitivă”, își amintește femeia de 39 de ani. Părinții băiatului au adus la scurt timp după angajarea Alinei, un consultant din Anglia – foarte bine pregătit pe tot ceea ce înseamnă autismul – care în două, trei zile pregătea întreaga echipă de terapeuți ai lui Radu și stabilea, cu reguli stricte, următorii pași ai terapiei. După un timp, tatăl băiatului a întrebat consultatul cât ar costa să se specializeze și Alina în Anglia. ”Stăteam la masă și, fără a mă înștiința și pe mine înainte, a întrebat-o direct. Singura condiție era să plec doar după ce Răducu era recuperat și nu mai avea nevoie de mine. Acest lucru s-a întâmplat după doi ani. Am plecat împreună cu soțul meu, eu cu munca mea, el cu a lui. Cu un regret mare însă: acela că Radu s-a supărat extrem de tare, crezând că l-am părăsit”, spune terapeuta.
A refuzat să-și deschidă un centru în Anglia
A stat în Anglia 5 ani, însă își amintește că în primele luni a plâns seară de seară. Îi era foarte greu, iar cerințele erau uriașe. Dar, cu timpul, s-a acomodat. A făcut master pe terapia ABA- Analiză Comportamentală Aplicată (specială pentru copiii cu autism) și a ajuns consultant. La un moment dat unul dintre supervizorii ei i-a propus să-și deschidă un centru pentru persoanele cu autism, în Londra. Însă pe Alina nu a lăsat-o inima să facă acest lucru atât de departe de casă, știind câți copii cu autism sunt și în România. Și pentru că era și o perioadă grea pentru ea – se afla în divorț- femeia a decis că este timpul să se întoarcă acasă.
Ajunsă aici, a lucrat aproximativ un an la asociația părinților lui Radu. În 2012 însă a deschis, împreună cu mămica unor gemeni cu autism, un centru pentru copilașii afectați de această boală. ”Sunt aici de dimineața până seara și îi învăț pe terapeuți ce au de făcut, fac cartonașe și material de lucru pentru copilași, le pregătesc programul, le spun părinților ce au de făcut după ce pleacă cu ei de la centru și multe altele. Nu pot descrie în cuvinte ce simt atunci când văd un copil recuperat. Ne bucurăm pentru fiecare reușită în parte, pentru fiecare cuvânt sau gest”, adaugă Alina. Ea spune că nu ar face nicicând altceva, însă dacă prin absurd ar trebui să se lase, nu ar putea fi fericită decât deschizându-și o cafenea unde să se asculte jazz.
Consultantul ne-a explicat că, din păcate, nu toate persoanele cu autism ajung la recuperare, iar cele care nu reușesc vor avea nevoie de suport și chiar de un însoțitor întreaga viața. Terapia în centrele private este destul de costisitoare, însă există nu mai puțin de 40 de centru de stat, gratuite, pentru acei părinți care nu au posibilități materiale.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro