Ce conține un sendviș de 70 de euro care se vinde într-un restaurant din Olanda: „Îl comandă doar ca să arate că-și permit”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un sendviș poate ajunge să coste cât o cină pentru două persoane. În Amsterdam, unele restaurante și hoteluri de lux servesc sendvișuri cu prețuri între 20 și 70 de euro, iar clienții par dispuși să plătească pentru experiență și pentru statut, potrivit Algemeen Dagblad.
Cuprins:
Ce primești pentru 70 de euro
Cel mai discutat exemplu vine de la Hotel Okura Amsterdam, unde un sendviș japonez ajunge la 70 de euro.
Criticul culinar Mara Grimm a scris în Het Parool despre micul-dejun „extrem de scump” servit la Hotel Okura.
Pentru 70 de euro, clienții primesc „shokupanul suprem”: un sandwich cu ouă bătute, homar, caviar, pata negra (cel mai rafinat și mai scump tip de jamon iberico ) și foiță de aur.
Însă, criticul culinar a fost dezamăgit de sandwich-ul „suprem”: „Ni s-a dat o bucată de pâine dreptunghiulară cu o crestătură deasupra, umplută cu o cantitate generoasă de ouă amestecate și acoperită cu bucăți de homar, smocuri de caviar și felii de foiță de aur. Deși promisa pata negra a fost omisă dintr-un motiv necunoscut, arată delicios de generos. Din păcate, asta e tot. Dezamăgirea începe cu shokupanul în sine. O mâncăm, dar de fapt doar pentru că altfel ar fi o risipă de bani... Ce dezamăgire, ce deziluzie, ce tristă decadență.”
„70 de euro pentru sendvișul Okura pentru micul-dejun? Cu siguranță i-aș dona în scopuri caritabile.”
Nu este un caz singular de sandwich vândut la prețuri exorbitante . La Ranchi, în cartierul De Pijp, se vinde un „ultimate A4 wagyu katsu sando” tot pentru 70 de euro, ce conține pâine albă cu lapte și carne de vită japoneză wagyu.
La hotelul de lux Rosewood Amsterdam, un sandwich aparent banal: brioșă cu unt dulce și stropi olandezi autentici De Ruijter costă 21 de euro.
„Unii oaspeți vor să arate că își permit”
Potrivit observatorului de tendințe în domeniul ospitalității, Wouter Verkerk, aceste prețuri fac parte dintr-o tendință a luxului exagerat.
„Nu comandă un sandviș de 70 de euro doar pentru că arată delicios”, spune Verkerk. „Unii oaspeți vor, de asemenea, să arate că și-l pot permite. Acest lucru creează statut la masă.”
El compară fenomenul cu restaurante extravagante precum The Siren, unde decorul opulent și opțiunile scumpe sunt parte din experiență.
O strategie de marketing
Vincent van Dijk spune că publicul-țintă este format din persoane care sărbătoresc momente speciale și sunt dispuse să cheltuiască sume mari.
„Gândiți-vă la cineva care vrea să ceară în căsătorie cu șampanie și alege ceva neobișnuit din meniu. Pentru un restaurant, acesta este un mod excelent de a crește veniturile.”
În plus, introducerea unui produs extrem de scump în meniu poate „obișnui” clienții cu nivelul general al prețurilor.
„Meniul Okura include și un sandviș cu ou poșat pentru 17 euro”, spune Verkerk.
„În mod ciudat, nu menționăm asta. Chiar dacă marja de profit pentru acel sandviș este mult mai mare decât pentru shokupanul cu foiță de aur.”
„Dacă dumneavoastră, ca restaurant, doriți să profitați de tendința micului dejun urban și să vă asigurați că oamenii vorbesc despre dumneavoastră, merită să includeți în meniu un element care să atragă atenția.”, subliniază Wouter Verkerk.
Sfârșitul luxului exagerat
Totuși, specialiștii cred că perioada de glorie a luxului ostentativ, a opulenței ar putea fi pe sfârșite.
„Trăim o perioadă turbulentă”, spune Van Dijk.
„Oaspeții își doresc acum ceva simplu și accesibil și își doresc o senzație de ordine și liniște. Un restaurant bun, relaxat, cu mâncare de calitate, unde nu trebuie să cheltuiască o avere. Prețurile au scăpat deja de sub control în industria ospitalității olandeze.”
Datele arată însă că ieșitul la micul dejun în oraș este tot mai popular. Potrivit FoodService Instituut Nederland, numărul olandezilor care iau micul dejun în oraș s-a dublat în ultimii șase ani.
În acest context, un sandwich de 70 de euro devine mai mult decât un preparat culinar: este o declarație de stil, un instrument de marketing și, pentru unii, o demonstrație de statut.
