Am crezut ca am timp, ca timpul este vesnic, ca tu esti vesnica si am timp sa-ti spun cit de mult te iubesc.Am crezut ca stii, iar eu aveam de gand sa-ti spun (cand?), ca te iubesc de la prima clipa cand te-am vazut, de la toate clipele in care mi-aduc aminte de tine: cand ma pieptanai si-mi faceai codite, cand imi asezai funda sortuletului de scoala (iarna, pentru ca vara nu erai acasa- cand eu plecam la scoala, erai plecata de ore bune la munca grea a campului) si toate celelte dati. Intotdeauna am simtit sprijinul tau sfaturile tale nerostite, gandurile duioase ce ma-nsoteau pretutindeni, mama mea draga.
Undeva acolo erai tu-credeam eu pentru eternitate, dar… viata m-a trezit brusc la realitate prin soneria telefonului in dimineata aceea, in care te asteptam sa ne bem cafeaua impreuna. Am dormit linistita fara sa am nici-o premonitie-cum se spune-, ca am vorbit seara pentru ultima oara.
Mama mea draga, dac-ai sti ce mult imi lipsesti, iar acum de ziua mamei vreau sa ma auzi, mi-as dori cu disperare sa ma asculti, sa-ti spun ca te iubesc si-ti multumesc pentru ca ai existat (pentru mine inca existi desi dureros de absenta).
As vrea sa stii ca regret ca n-am venit sa te iau seara de acasa poate… dar nu o sa stiu niciodata. Nu-i asa ca ma auzi si stii ca te iubesc din tot sufletul?
Vreau sa fii linistita si sa ma ierti ca nu ti-am spus cat de mult te iubesc si cat de mult insemni pentru mine, mama mea draga!
scrisoarepentrumama@libertatea.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.