Libertatea.ro: Ce vă place mai mult? Dreptul, politica sau economia?
Sebastian Bodu: Grea întrebare… Când sunt la catedră sau în Parlamentul European, îmi place dreptul, când mă uit la televizor, economia, iar politica…. îmi displace aproape tot timpul, motiv pentru care în general prefer să mă implic mai mult în „probleme” tehnice şi evit pe cât posibil dezbaterile politice fără început şi fără sfârşit.
Pentru că sunteţi născut în Constanţa, cât de romantică e marea?
Uneori poate fi foarte romantică. Depinde de companie (zâmbeşte)
Care e cel mai amuzant lucru pe care l-aţi făcut/păţit pe plajă?
Cel mai amuzant? Mi-e greu să aleg doar unul, pentru că mereu făceam tâmpenii… când eram copil. De exemplu, îmi amintesc că mie şi prietenilor mei din cartier ne plăcea să ne distrăm pe seama turiştilor (sezoniştilor, cum le spuneam). Săpam în nisip o groapă adâncă de o jumătate de metru, o umpleam cu apă şi apoi o acopeream cu crenguţe, ziare şi la sfârşit presăram nisip. După care aşteptam să vedem cine calcă, amuzându-ne pe seama reacţiei „victimei”, care se alegea cu o sperietură zdravănă.
Dar cel mai indecent?
Indecent nu. Poate că mai înjuram când jucam fotbal pe plajă. Oricum, bine că nu ne înjurau alţii pe noi pentru că pe atunci plajele erau mult mai late la Mamaia şi era loc destul pentru jucat fotbal fără să dăm cu mingea în cap celor care făceau plajă.
Caracterizaţi în trei cuvinte politicianul Sebastian Bodu şi în trei cuvinte omul Sebastian Bodu.
Politicianul Sebastian Bodu este implicat, corect şi realist, zic eu, iar omul, sociabil deschis, cu simţul umorului… Mai sunt multe, dar aţi spus pe scurt.
Cum sunt văzuţi românii la Bruxelles?
Sunt văzuţi destul de bine pentru că îşi văd de treabă, fără să iasă în evidenţă prin lucruri negative. Dar din păcate, la fel ca în orice ţară în care emigrează, nu sunt foarte uniţi. Nu reprezintă o comunitate cu identitate proprie.
V-a fost vreodată ruşine sau frică să spuneţi că sunteţi român în timp ce vă aflaţi, în vacanţă, peste hotare?
Niciodată nu o să-mi fie ruşine să spun că sunt român. În plus, nu-mi amintesc nici să fi resimţit vreo reticenţă din partea cuiva, în nicio ţară străină.
Sunteţi pasionat de modă. Care este politicianul cel mai bine îmbrăcat din România, după opinia dvs?
Mi-e greu să spun care e cel mai bine îmbrăcat. În general politicienii noştri sunt îmbrăcaţi destul de prost, de exemplu bărbaţilor le stă costumul pe ei ca pe gard. Cred totuşi că Adriean Videanu şi Radu Berceanu fac excepţie, iar dintre doamne aş spune Daciana Sârbu. Se îmbracă întotdeauna cu mult bun gust.
Dar care e vedeta al cărei stil vestimentar îl apreciaţi cel mai mult?
Vedetă, nu ştiu ce să zic, dar vă pot spune designerul pe care îl apreciez cel mai mult: Mihaela Drafta. Nu ratez niciuna din prezentările ei, pentru că fiecare nouă colecţie este mai frumoasă ca precedenta.
Ce muzică ascultaţi?
Ascult orice nu-mi lezează auzul, aşa cum a fost el dezvoltat în urma unei educaţii muzicale destul de serioase. Am acasă peste 1.000 de CD-uri şi aproape 160 de GB în mp3 player, plus că îmi îmbogăţesc colecţia destul de des. În liceu eram rocker convins, aveam plete (greu, pe vremea aia, adică înainte de 1989), tricou cu Helloween şi brăţară cu ţinte (foarte dificil de procurat în acea perioadă). Noroc că aveam o dirigintă care ţinea mult la noi şi care ne lua apărarea în faţa altor profesori, mai puţin indulgenţi.
Dacă ar fi posibil, ce mare şef de stat sau personaj politic, din istorie, aţi vrea să fiţi?
Nu mi-am propus să fiu un mare şef de stat şi nici nu am vreun model. Prefer să fiu eu însumi. Există în istorie mulţi oameni politici pe care îi respect şi apreciez pentru ce au făcut, dar nu îi am neapărat drept idoli. Cred că e şi neproductiv să ai idoli în politică deoarece aceştia pot dezamgi foarte uşor şi, cu cât sunt aşteptările mai mari, cu atât e dezamăgirea mai adâncă.
Ce politician din zilele noastre admiraţi? (din România sau din străinătate)
Kevin Michael Rudd, primul ministru al Australiei pentru că a ştiut cum să-şi susţină punctul de vedere. Le-a transmis arabilor că dacă nu le place în Australia, nu au decât să plece şi că nu australienii trebuie să-şi schimbe modul de viaţă pentru a da satisfacţie arabilor. Uneori notiunea de „corectitudine politică” este prost înţeleasă şi exagerată. De exemplu, de Crăciun, în Parlamentul European nu mai există mesaje cu „Crăciun Fericit”, ci doar cu „Felicitări de sezon” (!) şi asta pentru ca nu cumva eventualii destinatari ai mesajelor să aibă altă religie şi să se simtă insultaţi. Îmi displace profund această abordare. Eu sunt creştin iar e-mail-urile mele de Crăciun şi Paşte se adresează celor care serbează Crăciunul şi Paştele, creştini ca şi mine şi, drept urmare, sunt explicite. Cine nu e creştin nu are decât să şteargă mesajul, fără a-l deschide.
Vă consideraţi un exemplu pentru tinerii democraţi?
Probabil că am şi eu câteva calităţi care merită să fie apreciate de tinerii democraţi, dar sunt şi alţi colegi de-ai mei pe care i-aş numi ca exemplu: Stefan Pirpiliu, deputat PDL de Bucureşti, Michaela Popa, senator de Iaşi sau Radian Tufă, fost preşedinte PDL, al sectorului 6 din Bucureşti.
Ce calităţi trebuie să aibă un tânăr care intră în politică?
Să fie pregătit să înghită multe broaşte, mult mai multe decât îşi închipuie că va înghiţi, să ia în calcul că se va confrunta cu multe situaţii în care intră cu ideile lui şi iese cu ideile altuia şi să înveţe repede să gestioneze eventualele eşecuri sau succese.
Ce sfaturi i-aţi da unui tânăr care vrea să aibă o carieră politică?
Dacă este bine pregătit profesional, să îşi vadă de treabă. Pentru politică să mai aştepte vreo 15 ani…
Ce îi lipseşte politicianului român?
Responsabilitatea, pregătirea tehnică şi bunul simt.
Cât de afectată de criză este România şi cum aţi vedea ieşirea ţării noastre din această situaţie?
Din păcate este una dintre cele mai afectate ţări din Europa, pentru că peste criza mondială s-a suprapus o criză internă, cauzată de deficitul bugetar. Apropo de responsabilitate fiscala…
Sperăm totuşi într-o revenire a economiei europene, afectată însă şi ea, într-un al doilea val, de criza monedei euro cauzată de iresopnsabilitatea unor ţări precum Grecia (mă opresc aici cu exemplele). În ceea ce ne priveşte, trebuie să luăm neapărat o serie de măsuri structurale interne. În primul rând trebuie să reducem sarcinile administrative care apasă asupra mediului economic privat, pentru că acolo se crează locuri de munca. Locurile de muncă create de stat se pot dovedi a fi nesustenabile din punct de vedere al finanţării lor, pe de-o parte şi, pe de cealaltă parte, revenirea şi apoi dezvoltarea economică durabilă nu pot veni decât dinspre mediul privat care trebuie deci stimulat. În al doilea rând avem nevoie de o mai bună politică fiscală, o mai bună colectare de venituri la bugetul de stat dar şi de o cheltuire a banului public în mod eficient şi, mai ales, apolitic.
Dacă nu aţi fi politician, avocat, profesor, ce meserie v-ar plăcea să aveţi?
Cred că actor. Cel puţin aşa spune şi prietenul meu, maestul Ion Besoiu.
Ce visaţi să deveniţi când eraţi copil?
Astronaut, pentru că în acea vreme zbura în spaţiu Dumitru Prunariu şi vroiam si eu să fiu ca el.
Cum este femeia ideală în concepţia dvs?
Frumoasă, inteligentă , educată, cu simţul umorului şi, nu în ultimul rând, să nu fie geloasă.
Dacă politica ar fi femeie, cum ar arăta?
Ca Muma Pădurii. Vreţi să vă explic un pic mai bine cum arată? Să vă zic un banc proaspăt:
Muma Pădurii iese la plimbare prin ţinutul proaspăt înverzit, cu un corb aşezat pe umăr. Pe drum, vrăjitoarea întâlneşte un tânăr rătăcit şi, pătrunsă de valul primăvăratic, îi spune acestuia:
– Daca recunoşti făptura care şade la mine pe umăr, îti voi dărui o noaptede dragoste.
Tanărul vede cât de urâtă este, se „concentrează” şi zice:
– Un bou?…
La care vrăjitoarea:
– Bou eşti tu, dar treacă de la mine.
Citeşte şi: O zi din viaţa eurodeputatului Sebastian Bodu
Veşi şi: Foto | O zi din viaţa lui Sebastian Bodu